“Rentrée politique” în Franţa: în căutarea unor noi idei

In materie de idei susceptibile să intereseze, să mobilizeze, să inflameze spiritele, s-ar putea spune că Franţa a trecut în ultimul timp printr-o perioadă de secetă, de penurie gravă. Observaţie valabilă atît pentru dreapta conservatoare cît şi pentru socialişti (aceştia din urmă fiind practic ameninţaţi să dispară din peisajul politic francez). Nici extrema dreaptă, care şi-a schimbat numele (devenind Adunarea naţională) nu o duce mai bine, şi nici partidele de la stînga stîngii, “Franţa nesupusă”. Liderul acesteia din urmă, Jean-Luc Mélenchon a şi lansat o ofensivă declarînd că alegerile europene de anul viitor trebuie să devină un “referendum anti-Macron”.

Cotidianul Le Monde consideră că în acest final de vară toate partidele sunt convalescente, mai puţin cel prezidenţial, deşi pe Emmanuel Macron îl aşteaptă o perioadă dificilă.

Filozoful Luc Ferry arată în Le Figaro că francezii nu au moralul prea ridicat în acest moment, deşi acest lucru ţine şi de natura lor intimă nu numai de conjunctură. Franţa, spune Luc Ferry, este abundent populată de pesimişti profesionişti, care văd peste tot semnele unei “sinucideri franceze”, precum şi “moartea civilizaţiei europene”, “victoria individualismului”, “pierderea identităţii naţionale”, “dezumanizarea tehnologiei”, “prăbuşirea sistemului educativ”, “distrugerea tradiţiilor sub loviturile mortale ale liberalismului”, ofensiva unei industrii alimentare toxice, “eşecul gîndirii”… Lista acestor simptome care hrănsec angoasele pesimiştilor este mai lungă, şi dacă ar fi să-i ascultăm numai pe ei mai, mai că vine apocalipsa peste noi.

Filozoful Luc Ferry nu neagă dificultăţile, dar mai observă şi faptul că Europa este “continentul far al umanităţii”, un “spaţiu unic de prosperitate, de protecţie socială, de libertate politică şi religioasă, de creaţie artistică, filozofică şi ştiinţifică, dar şi unul al laicităţii, al respectului în ce priveşte drepturile femeii”. Si aici, lista lucrurilor pozitive care fac din Europa un continent de invidiat este mai lungă. Si nu întîmplător de altfel Europa se află sub presiunea fluxurilor migratorii.

Poate că în acest moment cînd milioane de europeni îşi încheie vacanţele şi se pregătesc să-şi reia activitatea nu ar fi inutil să ne amintim acest lucru: că trăim pe un continent al tuturor şanselor şi că prima datorie a europenilor este de a menţine “pachebotul Europa” în stare de plutire, chiar mai mult, în mişcare, într-o dinamică a speranţei.

După cum spune Luc Ferry, vechile democraţii europene sunt ameninţate astăzi nu din interior ci din exterior, de fanatismul religios şi de excesele liberalismului. Iată în cîteva cuvinte un întreg program schiţat pentru cei care se simt europeni, responsabili, şi se întreabă ce ar trebui făcut în perioada următoare.