Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: cînd unele apariţii editoriale devin vodeviluri politico-mediatice

lmibr_0.jpg

Image source: 
Credit foto: Reza Estakhrian / Getty images

În România a fost deseori utilizată expresia "literatură cu cheie". In perioada comunistă scriitorii încercau, prin aluzii, alegorii, metafore şi alte procedee literare să denunţe totalitarismul şi personajele sale macrabre. Si în Franţa conceptul este folosit, ba chiar revine în actualitate, dar pe un plan, care ţine mai degrabă de răfuieli personale, politice, mondene şi mediatice.

Lumea literară franceză savurează în prezent un scandal suscitat de apariţia unui roman cu un titlu după toate aparenţele extrem de decent: "Vivre ensemble" (A trăi impreună). Sintagma este deseori folosită de numeroşi intelectuali şi comentatori, de fapt de o întreagă “tabără progresistă” care consideră că Republica Franceză trebuie să creeze condiţii astfel încît toţi fiii ei, indiferent de origine etnică sau de situaţie socială să poată convieţui armonios.

Scriitoarea Emilie Frèche utilizează însă sintagma cu un alt sens, sugerînd că traiul împreună poate fi uneori un infern, cel puţin atunci cînd este vorba de familii. Apărut la editura Stock, acest roman a suscitat, după cum scrie revista l’Express, un scandal cum lumea literară franceză nu a mai trăit de mulţi ani, precum şi o psihodramă. Si aceasta în primul rînd pentru că romanul este de fapt o salvă continuă de săgeţi otrăvite în direcţia unei fiinţe reale, o altă femeie, jurnalistă pasionată de politică, Séverine Servat de Rugy, care este şi soţia unui important personaj (real şi el) al statului, François de Rugy, preşedinte al Adunării naţionale.

Pentru a nu intra în detalii excesive: avem de-a face de fapt cu o carte scrisă cu vitriol de o femeie care îşi “execută” literar o rivală, într-un context aducînd mai degrabă a vodevil politico-mediatc decît a literatură. Cu atît mai mult cu cît bărbatul cu care trăieşte autoarea, şi el un personaj real, un lider socialist, a avut un copil cu actuala soţie a preşedintelui Adunării Naţionale Franceze…

Scandalul a luat amploare cînd doamna Séverine Servat de Rugy, aflînd că pe 22 august urmează să apară un roman în care este vizată, a sesizat justiţia. Întîi a cerut interzicerea romanului, apoi a obţinut ca editorul să insereze un avertisment prin care cititorul să fie informat că toate eventualele analogii cu persoane reale sunt întîmplătoare.

Ceea ce nu păcăleşte însă pe nimeni. Principalele reviste săptămînale, L’Obs, l’Express, le Point au analizat pe larg şi cartea dar şi fenomenul. Pentru că de fapt mai multe romane apărute în acest final de vară au "chei mediatico-politice", uşor de descifrat în primul rînd de cunoscători dar şi de publicul larg.

In Franţa s-a mai întîmplat ca astfel de cărţi, considerate tendenţioase, veritabile “atentate la viaţa intimă”, să fie condamnate de justiţie. In 2013 scriitoarea Marcela Iacub şi editura ei, Stock, au fost amendaţi cu 50 000 de euro după ce Dominique Strauss-Kahn s-a recunoscut în personajul principal al unui roman intitulat “Belle et bête”. Si tot în 2013, o altă scriitoare, şi ea avidă de publicitate prin scandal, Christine Angot şi editura Flammarion au fost amendaţi cu 40 000 de euro…

De fapt, scandalurile sunt fac o extraordinată publicitate unor cărţi, iar publicul le cumpără datorită adrenalinei suscitată de ele, chiar dacă sunt proste aceste romane. Scriitorii s-au inspirat dintotdeauna din viaţa lor şi din vieţile altora, dar tituşi există o regulă morală minimă, în numele ficţiunii nu se poate spune chiar orice. Mai ales atunci cînd astfel de "cărţi cu cheie" pot distruge vieţi reale, sau dezmembra familii.

O altă carte pe care criticii o consideră cam indecentă se intitulează "Omul necesar". In acest roman tînăra scriitoare Bénédicte Martin îşi povesteşte de fapt o aventură sentimentală nu tocmai fericită cu o vedetă literară, Sylvain Tesson. Cărţile acestuia din urmă, călător solitar în Siberia şi în alte locuri de pe planetă, se vînd în zeci de mii de exemplare. Oare a sperat Bénédicte Martin să obţină un succes asemănător povestind diverse secvenţe din idila sa cu Sylvain, uneori din unghiuri “literare” destul de “crude”?