Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (140) : D’un livre français la un proverb românesc

9782021377583fs.gif

Sursa imaginii: 
Credit foto: Editura Seuil

Poate că în luna august puţină lume a fost dispusă să citească, în vacanţă, o carte cu titlul „Încotro se îndreaptă statul”. În timpul verii multă lume preferă lecturi mai uşoare, romane poliţiste, poveşti de dragoste, cărţi de călătorie... Pierre Birnbaum rămîne însă unul dintre cei mai străluciţi sociologi ai generaţiei sale, iar analizele sale sunt indispensabile pentru a înţelege ce se întîmplă în societatea franceză de azi. Explicaţii detaliate de la Virgil Tănase cu aluzii la România.   

La urma urmei, discuțiile purtate în jurul cărții lui Pierre Birnbaum „Où va l’Etat”, publicată recent la editura Le Seuil, sunt mai grăitoare decât textul însuși al acestui eseu riguros, desigur, și documentat dar care nu pare a avea strălucirea textelor lui Raymond Aron, sub semnul căruia se pune autorul. Trop prudent à force de revendiquer une modération professorale et scientifique, le nouvel ouvrage du très réputé sociologue Pierre Birnbaum ne nous apprend rien de nouveau et n’ouvre pas des perspectives nouvelles concernant l’Etat. Certains seront tentés d’attribuer l’indéniable intérêt qu’il a suscité dans l’opinion à l’actualité d’une analyse sociologique de la classe dirigeante française care se rupe, pare-se, de realitățile sociale ale Franței și pune în primejdie Statul, a cărui logică e înlocuită cu principiile de rentabilitate ale economiei de piață.

Tot ce se poate.

Mi se pare însă că deslușesc în comentariile ample ale presei și ale radioului și televiziunii o teribilă ușurare la ideea că, slavă Domnului, l’Etat français se porte encore bien. Il me semble déceler dans cet ouf de soulagement les soucis du malade qui se réjouit d’entendre un médecin, fût-il occasionnel, lui dire que la maladie n’est pas aussi grave și că, pe deasupra, organismul e viguros și rezistă.

De fapt, în esență, discuția suscitată de cartea profesorului onorific de la Universitatea Sorbona Pierre Birnbaum se duce în jurul ideii de Stat en tant que structure indépendante de toutes les autres forces qui agissent dans une société, et dont la vocation première et ultime est de défendre la communauté nationale justement contre ces forces, souvent opposées, qui s’exercent à l’intérieur du corps social. Le professeur Birnbaum nu ezită chiar să afirme într-un interview dat cu ocazia publicării cărții sale, că nimic nu dovedește mai elocvent rolul pozitiv al unui stat puternic decât acel faimos mai 68 când diferitele compozante ale societății franceze s-au aflat într-o confruntare gravă, radicală, care nu a degenerat într-un război civil, ca în alte cazuri, justement parce qu’un Etat fort à permis de résoudre le conflit dans le cadre rigoureux d’une institution dévouée à l’intérêt de toutes les parties.

Or il n’est plus certain, dans l’opinion, că azi Statul francez mai poate juca acest rol. Iată de ce afirmațiile unui autor atât de reputat cum este Pierre Birnbaum pun balsam pe rană : « l’État français, spune el, résiste beaucoup plus qu’on ne le croit au marché et à l’emprise du privé sur l’action publique. Alors que partout dans le monde on observe des mécanismes de fusion de l’État avec la classe dirigeante économique, comme aux États-Unis ou en Angleterre où il faut d’abord être businessman ou chef d’entreprise pour atteindre les plus hautes fonctions étatiques, l’État français réussit à maintenir son appareil à distance du secteur privé. »

Nu e nevoie de o perspicacitate deosebită pentru a băga totuși de seamă că profesorul Pierre Birnbaum e mai puțin optimist decât pare și că, de fapt, atunci când vorbește de „rezistența” statului il se rapporte aux pressions que l’idéologie des intérêts privés exerce pour détourner l’Etat de sa vocation qui est de situer les intérêts collectifs au-dessus de ceux des individus ou des différentes catégories sociales. Et, vu l’actualité, nu mă pot împiedica să nu remarc că, odată mai mult, pentru cei care privesc mai departe de lungul nasului, corupția care gangrenează statul, nu e cea a unor indivizi aflați la guvernare – et je ne ferai pas ici la liste, fut-elle succincte, telle celle du professeur Pierre Birnbaum, des hommes politiques français, ministres, chefs d’Etat ou de parti, condamnés ou mis en examen depuis une quinzaine d’années mais qui n’ont pas démérité dans leur action politique. Adevărata corupție e cea care slăbește statul pentru ca astfel corpul social să se dizloce lăsând câmp liber haitelor sociale.

Sau cum se spune pe la noi, prin duioasa Moldovă, p-ăl de are gura mare caută-l prin buzunare.