Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (142) : Patates pourries și mere ionatan

palatul_parlamentului_0.jpg

Casa Poporului, Bucureşti
Casa Poporului, Bucureşti
Sursa imaginii: 
Credit foto: rfi.fr

Turismul are multe “feţe”, iar unele propuneri pot fi de o factură mai specială. Scriitorul Virgil Tănase comentează o iniţiativă care îi plimbă pe amatorii potenţiali de emoţii istorice atît prin Bucureşti cît şi prin evenimente relativ recente petrecute în România.  

Inițiativa privată, bat-o vina ! Păi nu ?

Mon ami Eudes, grand ponte de la communication, avec lequel je prends un pot au restaurant qui se trouve sous les colonnes du Louvre, avec vue vers l’arc de triomphe du Carrousel, m’apporte de son voyage en Roumanie le tract de la société Craft tours et un autre qui propose un circuit touristique d’«investigation du communisme » dont le point de départ est la tombe de quelqu’un exécuté en décembre 1989, vă las să ghiciți cine…

Odată mai mult ni se oferă prilejul să ne bucurăm că într-o țară liberă inițiativa privată se poate dezvolta pour offrir à quiconque ces bénéfices dont les citoyens d’une moitié de l’Europe étaient privés jusqu’à l’effondrement de l’odieux mur de Berlin. Délivrée de toute contrainte parce qu’elle est, n’est-ce pas ? le moteur du progrès économique et social et parce qu’elle crée des richesses, inițiativa privată, are calitatea instrinsecă de-a ști din instinct unde sunt banii și cum trebuie făcut ca aceștia să puiască.

Spre deosebire de Stat care trebuie, oricâtuși, să se-ngrijească de sărmani, de neputincioși, de bolnavi, de bătrâni, de școlari, de șomeri și de alte asemenea elemente neproductive qui freinent la croissance du produit intérieur brut…, à la différence de l’Etat qui doit tenir compte de l’opinion care nici ea nu contribuie la creșterea bogăției naționale dat fiind că stăvilește elanul creator prin scrupule morale și considerații istorice, l’initiative privée a licence de prendre les sous là où ils se trouvent sans se soucier de leur odeur – pentru că, vedeți dumneavoastră, chiar dacă banii n-au miros, uneori strălucesc de-ți strâmbă nasul.

Păi nu ? Ce-ați spune dumneavoastră dacă o instituție de stat ar organiza un circuit turistic care ar avea ca punct de plecare mormântul celui executat în decembrie 1989, ducându-ne apoi prin locurile bucureștene care amintesc anii de glorie sumbră ai unei dictaturi de-un evident interes turistic ?! L’initiative privée peut le faire et les étrangers qui arrivent à Bucarest se voient distribuer un tract que j’ai sous le nez, un tract qui leur propose, en anglais dans le texte, s’il vous plaît, avec un numéro de téléphone « sécurisé », nous dit-on ! allez savoir pourquoi « sécurisé » ?! un tract qui leur propose  un circuit de six heures pour « investiguer le communisme » – un circuit diferit de cel mai soft, de numai patru ore,  pe care vi-l propune, într-un alt tract distribuit împreună cu celălalt, societatea Craft tours, intitulat „Căderea comunismului”, dar care se adresează, tot în englezește, mă rog, aceluiași public dornic să se instruiască și să cunoască România sous toutes les coutures după cum se spune.

De fapt, spună lumea orișice, negoțul e negoț și n-o să ne supărăm noi acum că niște oameni cu spirit de inițiativă au simțit că se poate scoate un ban din curiozitatea morbidă a unor turiști care vor să fie inițiați în „secretele comunismului” după ce vor fi gustat, grație aceleiași societăți de turism, farmecele unei „day trip in Transylvania” al cărei principal punct de atracție est „castelul lui Dracula, de toute évidence une monumentale « tromperie sur la marchandise », que le plus naïf office de la répression des fraudes devrait sanctionner sans tarder.

Nu suntem de la biroul fraudelor comerciale, așa că treacă… !

Nu, buba e alta și anume că la treizeci de ani de la prăbușirea „odioasei dictaturi”, România nouă, România de azi nu poate oferi curiozității străinilor ceva care să nu fie clădirea unui muzeu sau a unei instituții golită de ocupanții ei pour être restituée aux héritiers des propriétaires d’il y a cinquante ans …, ceva care să nu fie un des ces édifices monstrueux qui défigurent le visage d’une ville que je tiens pour une des plus belles au monde…, ceva care să nu fie une relique d’un régime honni mais dont le nouveau n’a pas réussi à égaler les ambitions, ceva care să poată rivaliza, în mai mărunt, în mai modest, mai pe posibilitățile noastre, cu ce s-a făcut la Paris în acești ultimi treizeci de ani : l’opéra Bastille, la bibliothèque François Mitterrand, la pyramide du Louvre, l’arche de la Défense, le Musée des arts premiers, la Philharmonie de La Villette

Ori nimic, praful de pe tobă. Așa că, de ! cât ar fi ea de privată, inițiativa privată face și ea ce poate : dacă n-are să vândă mere ionatan vinde cartofii stricați din pivnițele securității.

C’est la loi objective et implacable a economiei de piață.

 

 

 

 
Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (142)