Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


10 ani după criza financiară, lumea e mai bine pregătită? Nu, spune DSK

lehman.jpg

Sediul Lehman Brothers din New York
Sediul Lehman Brothers din New York
Image source: 
Reuters

In urmă cu zece ani, mai exact pe 15 septembrie 2008, banca de investiţii americană Lehman Brothers, dădea faliment. In urma prăbuşirii acestui simbol de pe Wall Street, alte mari instituţii financiare au căzut de pe piedestal. Fără intervenţia masivă a statului american, multe dintre ele n-ar mai fi existat azi. Cum stau lucrurile azi, ce învăţăminte a tras lumea de pe urma acelor evenimente care aveau să declanşeze cea mai gravă criză din 1929 încoace?

Toate problemele care aveau să ducă la faliment o serie de instituţii acum zece ani aveau o aceeaşi origine: celebrele „subprimes”, acele credite imobiliare cu mare risc, acordate americanilor cu venituri mici. Imprumuturi care s-au dovedit a fi toxice şi care au dus la faliment milioane de cetăţeni americani.

Un deceniu după acele momente dramatice, Dominique Strauss-Kahn, în prima linie atunci în calitatea sa de director general al Fondului monetar internaţional între 2007 şi 2011, acordă un lung interviu agenţiei France Presse. Aflăm astfel că încă de când şi-a preluat postul, în noiembrie 2007, Strauss-Kahn a văzut că „lucrurile nu sunt în regulă. In aprilie 2008 am lansat cifra de o mie de miliarde de dolari, suma de care ar avea nevoie băncile ca să se recapitalizeze” spune DSK. În momentul falimentului băncii Lehman Brothers, secretarul american al Trezoreriei, Henry Paulson, decide să nu intervină ca să facă un exemplu din acest caz. Problema este că şi el, şi alţii din jurul lui, au subestimat foarte mult consecinţele acestui gest. „A lăsa Lehman să dea faliment a fost o gravă eroare” e de părere fostul patron al FMI.

Și ce învăţăminte a tras lumea, un deceniu mai târziu? Suntem sau nu mai bine pregătiţi ca să facem faţă unei noi crize? Răspunsul lui Strauss-Kahn este îngrijorător. „Am făcut unele progrese dar ele sunt insuficiente. In realitate, azi suntem mai prost pregătiţi decât eram acum zece ani, regulile nu ajung. Incepând din 2012-2013 s-a abandonat de exemplu ideea de a avea o economie cu reguli în sectorul bancar sau privind agenţiile de rating. Am revenit complet înapoi, de unde şi pesimismul meu” afirmă DSK.

În opinia lui, „coordonarea a dispărut practic. Nimeni nu mai joacă acest rol, nici FMI, nici UE iar politica actualului preşedinte american nu ajută treburile. Nu spun că o singură cauză a stat la originea sosirii lui Donald Trump la Casa albă dar actualele situaţii politice – din SUA sau din Europa - nu sunt fără legătură cu criza pe care am cunoscut-o atunci. Există o consecinţă a crizei care a fost complet subestimată: faptul că populismele care au apărut mai peste tot sunt produsul direct al crizei financiare şi a felului în care a fost ea tratată începând cu anii 2011-2012. Soluţiile care au fost atunci privilegiate au dus la mărirea, la explozia inegalităţilor conchide Dominique Strauss-Kahn interviul pentru agenţia France Presse.

Criza din 2008, direct responsabilă de creşterea populismelor de azi?

Legătura dintre o criză financiară şi o criză politică – prin creşterea extremelor – a fost dovedită de mai multe ori de-a lungul istoriei. Primul exemplu care ne vine în minte este succesul nazismului după criza din 1929 dar nu este singurul precedent. Colegii noştri francezi de la RFI ne reamintesc că recent, cercetători germani au vrut să cuantifice, să măsoare această legătură între criza financiară şi cea politică. Pentru asta ei au analizat rezultatele a 800 de scrutinuri şi 100 de crize survenite între anii 1870 şi 2014 în circa 20 de state occidentale. Concluziile lor sunt clare: în cei 5 ani care urmează unei crize financiare, votul în favoarea extremei dreptre creşte cu o treime.

Acest lucru se datorează în primul fricii care apare în rândul populaţiei: frica de a pierde locul de muncă, casa, economiile, şamd. Toate aceste frici alimentează naţionalismul. Apoi, nu trebuie uitat că aceste crize financiare golesc portofelele populaţiilor. Dacă Lehman Brothers a fost lăsată să dea faliment, alte bănci americane şi europene au fost salvate cu bani mulţi ai contribuabililor respectivi. Pentru a jugula criza, soluţia era bună dar această terapie de şoc a dus la mărirea exponenţială a datoriilor publice şi deci a provocat automat o mărire a impozitelor şi o diminuare a cheltuielilor publice. Decizii cu grave consecinţe pentru cei mai săraci. Aceştia au avut sentimentul că plătesc pentru oalele sparte de finanţatori care ei, în schimb, au început repede să facă noi profituri. Prin votul extremist, diversele populaţii îşi exprimă astfel respingerea acestor politici.

E adevărat că studiul german citat mai înainte spune că votul extremist apare cel mult 5 ani după criza financiară iar zece ani mai târziu toate lucrurile revin la normal. Ori, suntem în 2018 şi populiştii din Occident au vântul în pupă mai mult ca niciodată. Iar Brexitul şi alegerea lui Donald Trump au avut loc în 2016. Colegii francezi pun acest decalaj european de acum pe seama faptului că în Europa, criza datoriilor a apărut mult după criza financiară din 2008.

10 ani după criza financiară, lumea e mai bine pregătită? Nu, spune DSK.