Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Emmanuel Macron: noi reforme şi iniţiative pentru a recîştiga simpatia populară

macron.jpg

Emmanuel Macron
Emmanuel Macron
Image source: 
Credit foto: PHILIPPE WOJAZER / POOL / AFP

Preşedintele francez Emmanuel Macron, confruntat cu numeroase probleme în acest sfîrşit de vară, urmează să pronunţe un discurs important, joi 13 septembrie, într-un loc încărcat de simboluri: Muzeul Omului de la Paris. Printre altele, şeful statului francez va anunţa şi un plan de luptă împotriva sărăciei. În prezent cota de popularitate a lui Emmanuel Macron este în scădere, dar, după cum arată unii comentatori, şi aceste sondaje sunt relative.

Prima problemă cu care se confruntă Emmanuel Macron este el însuşi. Iată concluzia unui editorialist francez care publică savuroase articole în revista Le Point, Franz-Olivier Giesbert. Să nu ne imaginăm deci că pentru Macron acest moment, la un an după victoria la prezidenţiale, este „începutul sfîrşitului”. Un fapt este însă evident: predecesorul său, socialistul François Hollande, stătea mai bine în sondaje după primul an petrecut la Palatul Elysée.

Editorialistul francez, cu umor şi spirit uşor autocritic, recunoaşte că de fapt compatrioţilor săi nu le place „perfecţiunea” la preşedinţi. Macron este un şef de stat care are „clasă”, căruia îi este admirată inteligenţa. Numai că, arată Franz-Olivier Giesbert, nu toţi francezii sunt parizieni. Iar cei mai mulţi îşi doresc ca şeful statului să semene cu ceea ce s-ar numi „francezul” obişnuit. In istoria recentă a Franţei a mai existat un preşedinte impecabil pe care francezii nu l-au iubit: Valéry Giscard d’Estaing. Atenţie deci, domnule Macron, pare să spună editorialistul nostru, cravata dumneavoastră este prea imaculată şi cămaşa prea bine călcată.

Jacques Chirac, de exemplu, pe care francezii l-au simpatizat în mod sincer, făcea tot posibilul ca uneori să treacă drept puţin incult, ca să seducă Franţa profundă... Iar alţii, precum Mitterrand, Hollande, şi evident Chirac, şi-au cultivat întotdeauna rădăcinile provinciale, legăturile profunde cu diverse regiuni rurale ale Franţei.

Nu ştiu dacă Emmanuel Macron citeşte toate editorialele din revistele importante şi dacă ţine cont de ele. În prezent însă el trebuie de fapt să recîştige un fel de simpatie pe care a pierdut-o practic fără să fi făcut mari greşeli. Poate că planul său de luptă împotriva sărăciei este o astfel de ocazie. Tot luna aceasta Emmanuel Macron va prezenta şi un plan de reorganizare a sistemului de sănătate. Si la Palatul Elysée, după afacerea Benalla, a început o reorganizare a activităţii. Aflăm din cotidianul Le Monde că preşedintele va numi un director general pentru supervizarea activităţii celor 822 de salariaţi ai Preşedinţiei. Serviciile care se ocupă de imaginea preşedintelui vor fi regrupate. Vom vedea care vor fi efectele acestor măsuri. Pentru moment, un singur lucru îi preocupă pe francezi: ei vor să vadă efectele reformelor lui Macron în materie de creştere a puterii de cumpărare şi de scădere şomajului.

In Franţa mai este aşteptă numirea unui nou preşedinte al Adunării Naţionale, după ce precedentul, François du Rugy, a preluat ministerul tranziţiei ecologice. Adunarea Naţională va deveni apanajul lui Richard Ferrand, scrie Agentia France Presse, care va trebui şi el să opereze unele schimbări. Această funcţie este a patra în ierarhia statului, de unde importanţa sa, inclusiv mediatică.

 

753