Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (144) : Françaises, Français, verzi și verze

dictee_0.jpg

Sursa imaginii: 
Credit foto: MYCHELE DANIAU / AFP

În Franţa revine din cînd în cînd în dezbatere „reforma limbii franceze”. In 1990, de exemplu, Academia franceză a propus o revizuire a ortografiei, iar ideea că accentul circumflex ar putea dispare a suscitat polemici serioase. Dacă propunerile de schimbări în materie de limbă (chiar şi discutabile) atunci cînd vin din Franţa sunt totuşi legitime, scriitorul Virgil Tănase consideră că ele sunt mai greu de „digerat” cînd vin din alte spaţii, francofone.

 

Ei iaca, acum și belgienii ! Ca și canadienii mai demult, qui n’ont pas retrouvé le calme dans cette affaire. Une affaire qui, dacă stai să te gândești bine, ne les concerne ni d’Eve ni d’Adam. En fait, c’est quand même bizarre et presque ridicule aussi : cei mai înverșunați propăvăduitori ai unei reforme a limbii sunt tocmai cei care n-au o limbă. E ca și cum basarabenii, à supposer qu’il y en ait de si insensés ou de si bêtes, pentru că istoria lor ca republică mai că nu există, ar vrea să schimbe nu ortografia ci însăși limba română.

Așa și cu acești vorbitori de franceză dinafara spațiului unde s-a născut această limbă. Și unii și alții, de la Quebec la Burg Reuland, cărora Franța le-a dat o limbă pe care și-o păstrează cu greu, unii asaltați de engleză, ceilalți de flamandă, veulent maintenant se montrer plus catholiques que le pape, plus Français que les Français, qu’il ne sont pas et ne veulent pas être d’ailleurs, și țin ei să modernizeze limba – termenul de a „moderniza” le aparține și n-am să fac greșeala să cred că acest termen poate fi aplicat unui organism viu, ce qui revient à mettre le bébé dans une machine informatique ca să crească într-o zi cât alții în șapte și la șapte ani să-l poți da la Universitate cu trupul mic dar capul mare.

Nu numai că acești ideologi ai limbii dovedesc o sublimă necunoaștere a fenomenului, mais par-dessus le marché, justement parce qu’ils n’ont pas une langue à eux et ignorent que celle-ci est le produit d’une évolution propre et non des aléas historiques, își închipuie că un popor își poate schimba vorbirea, și totodată, prin forța lucrurilor, istoria, așa cum îți schimbi cămașa. Dintr-un complex de inferioritate presupun, neputând avea o istorie a lor și deci o limbă pe care să o fi creat, vor s-o mutileze pe cea a celor care au o limbă, ca astfel să-i lipsească pe aceștia de istoria care i-a făcut și pe care ceilalți probabil c-o invidiază pentru că a lor nu le-a dat o limbă, adică o civilizație proprie care să aibă nevoie de-un fel anume, propriu, de a se spune.

Intenția ar fi doar rizibilă, de broască vrând să se umfle ca să fie vacă, si, en France même, d’autre idéologues de la même trempe, en mal de falsifier l’histoire, veulent au moins la faire disparaître ou du moins la minimiser en mutilant ce qu’un peuple a de plus précieux, le produit le plus indéniable de sa civilisation, limba pe care o vorbește.

Doi grămătici belgieni au lansat ideea că limba franceză ar trebui să renunțe la acordul participiului trecut : prea greu, prea complicat – adică să nu mai trebuiască să te gândești la ce spui și nici să nu-ți pese dacă interlocutorul tău pricepe limpede ce-i spui. Cette petite fleur que nos deux savants Cosinus veulent faire aux cancres de France et de Navarre vient raviver le débat purement politique de l’écriture inclusive – le langage épicène, ou neutre si vous préférez – cel care vrea să suprime din limbă semnele gramaticale ale genului.

Trec peste faptul că eu, dacă ași fi transexual, cum e foarte la modă, m-ași simți discriminat, exclus dintr-o dezbatere binară, masculin / feminin – și nu e drept ! Lăsând deoparte faptul că masculinul generic privit ca un dușman al emancipării eternului feminin, provient du neutre latin, ce qui ne s’apprend pas rue Saint Guillaume à Sciences Po ni à HEC, il est bon de se rappeler que la langue est une structure économique, où tous les éléments portent sens – iar cele pe care limba nu le reține înseamnă că sunt abuzive – de unde formula binecunoscută a umoristului Pierre Desproges care-și bătea joc de felul oamenilor politici francezi de a se adresează poporului : « Françaises, Français » spune de Gaulle, și Desproges îl imită extinzând pleunasmul ca să-i sublinieze absurditatea :  « Françaises, Français, Belges, Belges… »

La langue évolue, certes, mais… comment dire ? en faisant du sur place. On sait depuis un siècle, mai exact de când Fernand de Saussure și-a publicat tratatul de lingvistică generală, că limba este o structură și că orice modificare produce o alta în măsură să o compenseze pe cea dintâi… Dar n-am să vă fac eu acum dumneavoastră, care n-aveți nici o vină, un curs de care au fost scutiți, ca și de examenele aferente, toți acești bașbuzuci care fac politică cu limba, vreau să spun cu instrumentul nostru de gândire și de comunicare.

Somme toute, toutes ces querelles de faux et authentiques grammairiens seraient sans importance, puisque sans effet sur la langue que seul l’usage modifie, si elles ne dissimulaient une confrontation autrement significative, surtout aujourd’hui, à l’heure de la mondialisation, une confrontation qui n’épargne pas la Roumanie, confruntarea dintre lumea politică și Academie, o confruntare denunțată în mai multe rânduri în scrierile sale de academicianul Marc Fumaroli, profesor la Collège de France, președintele, între multe alte titluri, al Comisiei interministeriale de terminologie.

Confruntarea dintre Academie și lumea politică, adică dintre ceea ce durează, cum ar fi limba, și ceea ce trece ca norii lungi pe șesuri, cum sunt guvernele și regimurile politice...

Ce qui peut se dire aussi, sans accord du participe passé et dans un langage totalement inclusif, en parodiant Desproges : „Români, Românce, Români verzi și Românce verze...”

 

 
Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (144)