Cine este Louise Mushikiwabo, noua secretară generală OIF?

Louise Mushikiwabo, în vârstă de 54 de ani, este de aproape un deceniu şefa diplomaţiei rwandeze. Apropiată preşedintelui Paul Kagamé, ea întruchipează deci şi politica represivă a acestuia, în particular contra presei şi opozanţilor. Un bilanţ deranjant pentru o secretară generală a unei organizaţii care promovează intens democraţia şi drepturile omului. Dealtfel, candidatura lui Louise Mushikiwabo a fost denunţată de mai multe ONG-uri de apărare a drepturilor omului dar şi de 4 foşti miniştri francezi ai Francofoniei. Rămâne acum de văzut dacă Mushikiwabo, odată ajunsă în fruntea OIF, îşi va însuşi şi valorile Francofoniei. Intr-un interviu acordat ziarului Le Monde de joi, pe atunci încă şefa diplomaţiei rwandeze, prezenta o viziune aparte despre drepturile omului. «Toate aceste noţiuni de democraţie şi drepturi umane, nu sunt întotdeauna foarte clare şi precise» spunea aceeaşi Mushikiwabo acum două-trei luni într-un alt interviu acordat agenţiei France Presse.

Istoria ei personală explică, în parte cel puţin, atitudinea noii secretare generale a Francofoniei. Louise Mushikiwabo este o supravieţuitoare, în adevăratul sens al cuvântului. Cum ne reaminteşte tot Le Monde, “viaţa ei a fost marcată de toate tragediile care au zdruncinat Rwanda”. Născută în 1961 dintr-o familie tutsi în momentul în care această etnie începea să fie persecutată, Mushikiwabo reuşeşte totuşi să-şi termine şcoala şi să devină profesoară de engleză. In 1986 pleacă în SUA cu o bursă de studii, lucru care-i va salva viaţa. Mai toţi membrii familiei ei, începând cu fratele ei, cunoscut opozant, au murit ucişi în genocidul din 1994 care avea să se soldeze în total cu un milion de morţi.

Louise Mushikiwabo revine în ţară de abia în 2008 şi repede preia şefia diplomaţiei din Rwanda. O ţară care, din motive istorice recente – Kigali acuză Parisul că a jucat un rol politic în timpul genocidul - a înlocuit franceza cu engleza ca limbă obligatorie în învăţământ. Deasemenea, Rwanda a aderat la Commonwealth fără să plece însă din OIF unde este membră încă de la bun început, de aproape o jumătate de secol. Vorbitoare excelentă de engleză, noua secretară generală OIF nu vede nicio o contradicţie cu francofonia, cu franceza pe care o practică la fel de bine. O viziune conformă şi celei pe care o are Emmanuel Macron, partizan al unei “francofonii deschise”, atât englezei cât şi altor limbi.

Dealtfel, Organizaţia Internaţională a Francofoniei a acceptat joi alte trei ţări anglofone pe post de observatori – Irlanda, Malta şi Gambia – şi un stat american, Louisiana.