Un ales şi lider de partid din Franţa, percheziţionat şi convocat de justiţie

Vizat de două anchete judiciare, Jean-Luc Mélenchon este de două zile şi în centrul unei furtuni politice după virulenţa şi violenţa cu care s-a opus anchetatorilor veniţi să-i perchiziţioneze domiciliul şi apoi sediul partidului.

Intr-o primă fază, acasă la el, deputatul francez şi-a pus eşarfa de ales al Republicii, i-a avertizat pe anchetatori să nu-l atingă şi a declarat că trupul său este „sacru”. Totul în cadrul unui Facebook live, a unei transmisii deci în direct pe reţeaua de socializare, filmată chiar de Mélenchon timp de 40 de minute.

A doua etapă, mult mai violentă şi supra-realistă a avut loc la sediul partidului „Franţa nesupusă”, mişcare condusă de Mélenchon. Acolo, deputatul şi-a îndemnat apropiaţii să „spargă” uşa pentru a intra în sediu şi a întrerupe percheziţia. Lucru care s-a şi întâmplat. In cursul schimburilor virulente cu anchetatorii, deputatul francez a busculat un poliţist şi pe un reprezentant al Parchetului. Totul de această dată în faţa mai multor camere de filmat ale presei şi telefoanelor mobile ale celor prezenţi. In cele din urmă, anchetatorii au plecat punând capăt prematur respectivei percheziţii.

Atitudinea lui Mélenchon a fost nedemnă de un ales al ţării

Premierul Edouard Philippe s-a declarat „şocat de violenţa foarte mare” manifestată contra poliţiştilor şi membrilor Parchetului. Nicole Béloubet, ministrul Justiţiei, este şi ea de părere că atitudinea lui Mélenchon a fost nedemnă de un ales al ţării. „Imaginile pe care le-am văzut tind să ne arate că lovitura de forţă a fost aleasă în detrimentul legii şi că s-a pus în cauză independenţa justiţiei. Mi se pare şocant şi inacceptabil” a spus ministrul Justiţiei.

Mai multe sindicate din poliţie au denunţat şi ele atitudinea „inacceptabilă” a lui Mélenchon şi a prietenilor săi şi pretind „scuze” de la alesul stângist. De partea sa, Parchetul din Paris a deschis o anchetă pentru „violenţe comise contra unor persoane depozitare a autorităţii publice”.

Cum era previzibil, cel în cauză, Jean-Luc Mélenchon, nu regretă nimic din cele întâmplate. „Subiectul nu este comportamentul meu. Aveam tot dreptul să fac ceea ce am făcut. Este vorba de o încrâncenare destinatăsă ne impresioneze. Ce aţi fi făcut Dvs dacă în zorii zilei ar fi venit să vă bată în uşă 3-4 oameni... Da, tonul a crescut” recunoaşte alesul stângist. Mélenchon anunţă de asemenea că a depus şi el plângere la poliţie pe motiv că unii dintre colegii lui ar fi fost violentaţi de poliţişti în timpul percheziţiei.

In fine, să mai spunem că după ce a luat cuvântul miercuri în plenul Parlamentului pentru a denunţa şi acolo percheziţiile de marţi, deputatul de extremă stângă a fost îndelung aplaudat de aleşii extremei drepte şi în particular de Marine Le Pen, lidera partidului Reuniunea naţională.

Când Mélenchon spune „corpul meu este sacru”, are dreptate?

Parlamentarii beneficiază de o serie de protecţii specifice, cum şi jurnaliştii, avocaţii şi notarii au şi ei parte de protecţiile lor. In fapt, ca parlamentar, Mélenchon are două imunităţi: inviolabilitatea şi iresponsabilitatea.

Inviolabilitatea îl apără pe ales de orice măsură coercitivă. Cu alte cuvinte, el nu poate fi pus după gratii decât în caz de crimă, flagrant delict sau cu acordul biroului Adunării naţionale. Ori, în timpul unei percheziţii, chiar şi la el acasă, un parlamentar este liber să plece dacă vrea. Imunitatea nu i se poate deci aplica, el este considerat ca un justiţiabil ca oricare altul. In fine, un poliţist poate foarte bine să intervină fizic în faţa unui deputat. In schimb, acesta din urmă nu se poate folosi de calitatea sa de deputat pentru a se opune cu forţa unei proceduri judiciare. Pe scurt, a rezista unei anchete este un act susceptibil de urmăriri judiciare.

A doua şi ultimă imunitate de care se bucură un ales francez prin Constituţie este iresponsabilitatea. Cu alte cuvinte, el nu poate fi urmărit pentru acte, voturi sau opinii legate direct de mandatul său. Ori, percheziţiile de marţi nu erau legate deloc de aceste domenii. Ele se referă la presupuse locuri de muncă fictive şi la cheltuieli de campanie. Când Mélenchon denunţă acţiunea unei „poliţii politice” el lasă să se înţeleagă că percheziţiile au ceva cu mandatul său politic de opozant.

Aici el profită – ca şi mulţi alţi politicieni francezi - de o slăbiciune a dreptului care alimentează în mod recurent bănuielile privind independenţa justiţiei. Parchetul este subordonat ministrului justiţiei şi deci guvernului. Dacă numirile membrilor Parchetului nu s-ar mai face la minister ci la Consiliul superior al magistraturii, atunci lucrurile ar fi mult mai clare.

De notat că pe vremea când nu era încă ţinta anchetatorilor, Jean-Luc Mélenchon aplauda percheziţiile efectuate contra lui Marine Le Pen sau a lui François Fillon.

Percheziţii la domiciuliul altor aleşi sau partide nu sunt foarte rare în Franţa

Apartamentul lui Julien Dray, ales socialist, a fost perchiziţionat în 2008. La fel şi cel al fostului ministru conservator al Apărării, Michèle Alliot-Marie în 2014. Casa senatoarei socialiste Samia Ghali a fost şi el vizat de anchetatori anul trecut iar vila extremistului de dreapta Jean-Marie Le Pen a primit vizita ofiţerilor poliţiei judiciare în 2016.

In fine, sedii de partide au fost perchiziţionate chiar şi când unul din respectivul partid era la putere. Astfel, în 2013, când la Palatul Elysée era François Hollande, sediul partidului socialist a fost perchiziţionat. Nu în ultimul rând, sediul partidului centrist MoDem, aliat cu mişcarea LREM a preşedintelui Emmanuel Macron, a fost percheziţionat anul trecut iar acum trei luni, în iulie, biroul lui Alexandre Benalla, fost însărcinat cu protecţia lui Macron, din incinta palatului prezidenţial, a fost şi el vizitat de anchetatori, cu acordul şefului statului.

Ce consecinţe poate avea acest episod violent asupra viitorului lui Jean-Luc Mélenchon?

Există o contradicţie în felul de a fi al lui Jean-Luc Mélenchon. El se zice totodată republican dar nici nu respectă legalitatea, în speţă o percheziţie ordonată de justiţia ţării sale.

Cu câteva luni înaintea europarlamentarelor la care „Franţa nesupusă” vrea să se fie în forţă, calendarul judiciar impus de altercaţia de marţi şi de diversele anchete contra liderului mişcării este cât se poate de defavorabil. Asta în contextul în care până acum, partidul lui Mélenchon era în fruntea unei stângi, e adevărat, déjà foarte slabe, cel puţin după cum arată sondajele de opinie.

Violenţele de marţi, vociferările şi îmbrâncelile cu oamenii de ordine riscă să-i compromită strategia de unire a stângii franceze. E puţin probabil ca alegătorii francezi, oricât de „revoluţionari” ar vrea să fie, să se lase atraşi de un astfel de personaj incontrolabil şi coleric. In opinia analiştilor, această formă de populism de stânga nu poate conveni, nu-i poate convinge decât pe cei care déjà erau simpatizanţii tribunului Mélenchon.