Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ex-preşedintele francez Nicolas Sarkozy, trimis în faţa unui tribunal corecţional

sarko.jpg

Ex-presedintele francez Nicolas Sarkozy la ceremonia omagialà pentru Charles Aznavour
Ex-presedintele francez Nicolas Sarkozy la ceremonia omagialà pentru Charles Aznavour
Image source: 
REUTERS/Charles Platiau/File Photo

Curtea de Apel din Paris a confirmat faptul că fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy trebuie trimis în faţa unui tribunal corecţional pentru a fi judecat pentru „finanţare ilegală” a campaniei sale electorale din 2012. O decizie pe care fostul şef de stat a contestat-o depunând un recurs în faţa Curţii de casaţie.

Nicolas Sarkozy este urmărit pentru că şi-a depăşit plafonul cheltuielilor electorale pentru campania sa prezidenţială din 2012. In loc de pragul autorizat de 22,5 milioane de euro, Sarkozy ar fi cheltuit practic dublu, adică aproape 43 de milioane. Ex-preşedintele şi directorul campaniei sale ar fi fost avertizaţi de exces de către contabilul campaniei, ceeace însă Sarkozy neagă. Asta în ciuda faptului că fostul director adjunct al campaniei sale a recunoscut existenţa fraudei în acest scandal botezat „afacerea Bygmalion” după numele societăţii de comunicare care s-a ocupat de imaginea şi campania candidatului de atunci.

Consecinţele unor astfel de cheltuieli faraminoase au fost vizibile: „o ocupare maximă a spaţiului mediatic şi televizual prin multiplicarea mitingurilor spectaculoase” nota unul dintre judecătorii de instrucţie în ordonanţa de trimitere a lui Nicolas Sarkozy în faţa justiţiei alături de alţi 13 protagonişti ai afacerii.

Decizia de acum a Curţii de Apel din Paris, care nu face decât să urmeze rechizitoriul Parchetului general, reprezintă un pas suplimentar spre un proces al lui Nicolas Sarkozy în „afacerea Bygmalion”. Procedura judiciară nu s-a încheiat însă, ex-preşedintele făcând acum recurs în faţa Curţii de casaţie. In cazul în care la Casaţie Nicolas Sarkozy nu are câştig de cauză, va fi pentru a doua oară în istoria celei de-a 5-a Republici că un fost preşedinte va fi judecat într-o afacere politico-financiară.

In schimbul finanţărilor publice, partidelor li se cere transparenţă totală a cheltuielilor

In ultimii ani însă, nu doar oameni politici ci şi partidele au fost tot mai mult luate în vizorul anchetatorilor. De la o vreme încoace, francezii au asistat, în 2015, la anchetarea Frontului naţional – partidul extremei drepte – pentru „finanţare ilegală”. Un an mai târziu, Nicolas Sarkozy era inculpat pentru „finanţare ilegală a campaniei electoral” în afacerea Bygmalion descrisă mai înainte. Recent, partidul Franţa nesupusă al stângistului Jean-Luc Mélenchon este şi el în centrul unei anchete preliminare pentru „încălcarea legislaţiei privind finanţarea campaniilor electorale”.

Toate aceste infracţiuni se înscriu în cadrul diverselor legi adoptate din 1988 încoace. Inaintea de aceea dată, partidele politice nu aveau statut clar, nici nu aveau voie să primească bani dar nci nu erau supuse vreunor reguli de finanţare. Cu alte cuvinte, ele funcţionau fără niciun control, adesea pe baza unor fonduri oculte, murdare. In anii 80 o serie de responsabili politici au fost însă judecaţi şi condamnaţi în afaceri politico-judiciare. A fost şi epoca în care s-a decis adoptarea unui arsenal legislativ adaptat realităţilor electorale. In 1988 statul decide să ajute financiar partidele. Astăzi, acest ajutor se ridică la 66 de milioane de euro pe an, bani ce sunt distribuiţi, în funcţie de ponderea lor electorala 16 partide. In schimbul acestor finanţări publice, se cere însă transparenţă totală a cheltuielilor. Din 1990 au fost autorizate şi finanţările private dar ele sunt plafonate, la fel ca şi cheltuielile electorale. „Reguli stricte care astăzi se întorc împotriva anumitor formaţiuni politice” notează Le Figaro.

Ziar care precizează că trei aspecte ale finanţării partidelor şi campaniilor sunt la originea diverselor anchete. Utilizarea resurselor financiare – facturi false pentru Sarkozy sau prestaţii fictive pentru Mélenchon -, provenienţa acestor resurse – de exemplu Libia pentru campania lui Sarkozy din 2007 – şi recurgerea la o altă instituţie pentru a umple lipsa de resurse – este cazul scandalului asistenţilor parlamentari europeni ai Frontului naţional.

 
Ex-preşedintele francez Nicolas Sarkozy, trimis în faţa unui tribunal corecţional