Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Primul război mondial: preşedintele Macron în pelerinaj comemorativ

2018-11-05t091356z_973453981_rc167c1678c0_rtrmadp_3_ww1-century-france-macron_0.jpg

Emmanuel Macron la Morhange (Moselle), 5 noiembrie 2018
Emmanuel Macron la Morhange (Moselle), 5 noiembrie 2018
Image source: 
Credit foto: REUTERS/Philippe Wojazer/Pool

În Franţa preşedintele Emmanuel Macron se află, pe durata acestei săptămîni, într-un pelerinaj memorial legat de primul război mondial de la încheierea căruia, pe 11 noiembrie, se împlinesc o sută de ani. Șeful statului francez vizitează mai multe locuri emblematice unde s-au dat lupte grele, dar şi-a propus să contribuie prin declaraţiile şi gesturile sale şi la reconcilierea cu vechiul inamic, cu Germania.

Francezii numesc prima conflagraţie mondială "la Grande Guerre" (Marele Război). Ei au continuat să o numească aşa chiar şi după al doilea război mondial, chiar dacă al doilea mare măcel mondial a făcut şi mai multe victime. Mai nou, istoricii pun în evidenţă faptul că acest război a fost şi o “mare” absurditate. Iar unele momente ale sale au fost consecinţa unor “mari” incompetenţe militare.

Este cazul cu ceea ce s-a întîmplat între 20 şi 23 august 1914 în regiunea Moselle, la Morhange, la frontiera cu Germania. Francezii, sub conducerea mareşalului Foch, care a comis atunci o teribilă eroare strategică, au lansat un atac asupra unor posturi foarte bine întărite şi apărate de germani.  În patru zile armata franceză a pierdut atunci 40 000 de oameni. Dintre care 27 000 doar într-o singură zi, pe 22 august.

Fără îndoială, momentul de reculegere al preşedintelui francez pe locurile acestei drame are şi semnificaţia unei reflecţii legată de nebunia umană. Această bătălie este oarecum uitată, probabil şi pentru că a fost prima mare înfrîngere franceză în contextul acestui "Mare Război" care le-a rezervat combatanţilor, ulterior, şi alte momente de oroare, şi alte hecatombe. Ce sens poate avea vizita unui preşedinte pe locurile unei înfrîngeri? s-au întrebat unii editorialişti. Din anturajul preşedintelui Macron a venit un răspuns frumos şi simplu: "nu se pune problema de a comemora o înfrîngere, ci de a aduce un omagiu unor morţi pe care lumea i-a uitat".

În cursul acestei săptămîni şeful statului francez nu se va ocupa însă numai de ceremonii comemorative. În toate localităţile pe unde va trece va sta de vorbă şi cu responsabilii locali, cu populaţia, cu jurnaliştii.

Cotidianul Le Figaro, orientat la dreapta, se întreabă dacă nu cumva Emmanuel Macron, a cărui popularitate scade în sondaje, nu se află şi într-o subtilă operaţiune de “charme”, pentru a recîştiga simpatia francezilor. El îşi propune în orice caz un exerciţiu delicat, pe de o parte să aducă un omagiu meritat unei naţiuni care a cîştigat războiul, cea franceză, şi pe de altă parte să aducă omagiu reconcilierii franco-germane, fără de care construcţia noii Europe nu este posibilă.

Dintre declaraţiile făcute de Emmanuel Macron merită reţinută şi una legată de modul în care Franţa a gestionat pacea după încetarea luptelor, pe 11 noiembrie 1918. În mod indirect şeful statului francez îi critică pe acei şefi politici şi militari care au vrut să vadă o Germanie îngenunchiată. Condiţiile impuse atunci Germaniei au fost prea dure, această părere este împărtăşită de mulţi istorici. Iar unii spun că nazimul şi al doilea război mondial ar fi putut fi evitate, dacă Franţa nu ar fi fost atît severă cu cel învins, mai precis cu Germania. Imposibil, în orice caz, să refacem istoria.

Dar pentru nimeni nu este un secret astăzi faptul că acest “Mare Război” a modelat Europa cu efecte nefaste care durează şi astăzi, a dat naştere comunismului şi nazismului, şi apoi barbariei care s-a extins în Europa între 1939 şi 1945.

175