Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Goncourt 2018 - Nicolas Mathieu pentru un roman psihologic şi social

zoom-leurs-enfants-apres-eux.jpg

Image source: 
Credit foto: Actes Sud

Premiul literar Goncourt, cel mai prestigios din Franţa, îi revine anul acesta unui tînăr autor de 40 de ani, Nicolas Mathieu, pentru un roman intitulat "Leurs enfants après eux" (Copiii lor după ei), publicat la Editura Actes Sud. Alte trei romane, cu subiecte istorice, se aflau în selecţia finală, dar juriul a preferat această carte cu substrat social şi axată pe problemele adolescenţei.

“Copiii lor după ei” este ceea ce s-ar putea numi un roman generos prin numărul de pagini: 432. Autorul ne transportă într-o regiune destul de sinistrată din estul Franţei, în regiunea Lorena, într-un trecut nu prea îndepărtat. Întîmplările povestite se derulează pe durata a patru ani, între 1992 şi 1998.

Personajele principale sunt cîţiva adolescenţi care se plictisesc teribil în timpul vacanţelor de vară în provincia unde pe vremuri populaţia era mîndră de industria minieră locală. Anthony şi Hacine, acesta din urmă avînd origini magrebine, au 14 ani cînd începe naraţiunea propriu-zisă. În micul lor oraş dezindustrializat, unde şomajul face ravagii, ei nu au nici un orizont decît să meargă pe urmele părinţilor lor. De altfel titlul romanului este un citat din Biblie sugerînd că uneori nefericirea se transmite ereditar.

Eroii romanului încearcă deci să evadeze cum pot: prin jocuri, prin droguri, prin aventuri amoroase. Ei vor descoperi treptat ce înseamnă să faci parte dintr-o anumită categorie socială, defavorizata, ce înseamnă frustrările amplificate odată cu înaintarea în vîrstă.
Nicolas Mathieu propune o radiografie socială, aproape sociologică, a unei regiuni în care el însuşi s-a născut, şi de unde a evadat prin cărţi, prin dorinţa de a face cinema şi de a scrie…

Romanul său nu este, ca să spunem aşa, prea vesel, dar el îşi cucereşte publicul prin acurateţea stilului. După cum spun criticii, autorul nu cade nici în mizerabilism şi nici în nostalgie, şi reuşeşte să capteze frămîntările psihologice al unor personaje tinere care se caută şi care nu se găsesc întotdeauna.

Citez dintr-o cronică apărută în suplimentul literar al cotidianului Le Monde: Nicolas Mathieu ne propune o serie de "variaţiuni pe tema imposibilităţii de a-ţi lua zborul, temă care a furnizat atîtea scenarii romanelor întunecate. Nicolas Mathieu excelează în maniera sa de a descrie situaţii în care fiinţele umane se apropie unele de altele dar se îndepărtează de ambiţiile lor”.

Acţiunea romanului se încheie în 1998 cînd tinerii pe care îi creionează au 20 de ani, şi cînd Franţa cîştigă Campionatul mondial de fotbal, paleativ derizoriu pentru un tineret care aşteaptă şi altceva, pentru a-şi conferi sens vieţii, decît succese ale echipei naţionale de fotbal.

Ceilalţi trei autori care s-au aflat în selecţia finală a premiului Goncourt sunt:

David Diop, 52 de ani, cu un roman despre soldaţii senegalezi înrolaţi de Franţa în anii primului război mondial. Romanul se intitulează "Frère d’âme" (Frate de suflet) şi a apărut la Editura Seuil. David Diop era considerat şi favorit de mulţi critici, dar juriul premiul Goncourt a considerat poate că alegerea acestei cărţi în chiar anul în care se împlinesc o sută de ani de la încheierea primului război mondial ar fi avut un aer oportunist.

Paul Greveillac, 37 de ani, a fost prezent în selecţia finală tot cu un roman istoric, care ne duce în China în anii revoluţiei comuniste, "Maîtres et esclaves" (Stăpîni şi sclavi), publicat la Gallimard.

Iar Thomas B. Reverdy, 44 de ani, în romanul "L’hiver du mécontentement" (Iarna nemulţumirii), apărut la Flammarion, vorbeşte despre marile greve din 1978 şi 1979 din Marea Britanie.  

Un cuvînt şi despre Premiul Renaudot atribuit unei scriitoare, Valérie Manteau, pentru un roman intitulat "Le sillon", apărut la editura "Le Tripode". Si acesta este un roman cu conotaţii istorice care ne duce la Istanbul, în ambianţa revoltelor din 2007 din Piaţa Taksim.

Se ştie că premiul Goncourt stimulează masiv vînzările. O carte care apare cu banderola roşie pe care scrie PRIX GONCOURT se poate vinde în 400 000 de exemplare şi chiar mai mult. Premiul Renaudot se situează pe locul al doilea ca faimă şi poartă curba ascendentă a vînzărilor pînă la 250 000 de exemplare. Femina se vinde de obicei în 60 000 de exemplare iar Médicis în 45 000 de exemplare.

177