Literatură în cartierul parizian Saint-Germain-des-Prés: premiul cafenelei Flore

Este destul de special nu prin cecul de 6100 de euro care i se oferă laureatului, ci prin dreptul pe care îl cîştigă acesta de a bea timp de un an, în fiecare zi, cîte un pahar de vin în această celebră cafenea. Iar vinul nu este orice fel de vin, ci un Pouilly-fumé, un vin alb şi el celebru şi destul de scump pentru că este produs doar în 7 comune de pe valea Loarei.

Acest premiu a fost fondat în 1994 de Frédéric Beigbeder, scriitor de mare succes tradus şi în româneşte, ca un fel de replică la alt premiu, cel al Cafenelei Les Deux Magots. Toată această competiţie între premii într-un cartier precum Saint-Germain-des-Prés ne reaminteşte că Franţa rămîne (deocamdată) Franţa, altfel spus o incorigibilă patrie a pasiunilor şi chiar a patimilor literare.

Anul acesta fericitul cîştigător al acestui premiu, căruia i se înmînează şi un pahar gravat cu numele său, este Raphaël Rupert, în vîrstă de 41 de ani. Titlul cărţii sale este de natură să atragă atenţia oricărui om cu simţul intrat într-o librărie: romanul se intitulează "Anatomia amantului femeii mele".

Subiectul cărţii poate fi povestit în trei rînduri (sau mai bine spus cum începe): un anume Raphaël doreşte să devină scriitor dar îi lipseşte inspiraţia; atunci are proasta idee de a citi jurnalul intim al soţiei sale, ea însăşi fiind scriitoare… Nu spun mai mult, îi las pe ascultătorii noştri să cumpere cît de curînd cartea pentru că sunt sigur că şi editurile din România se vor interesa de ea…

Să revenim însă la un alt premiu important acordat miercuri 7 noiembrie, în acelaşi timp cu premiul Goncourt. Scriitoarea Valérie Manteau a primit premiul Renaudot pentru un roman avînd în centru sau figura unei jurnaliste de origine armeană, Hrant Dink, ucisă în 2007 în Turcia. "Le Sillon" (Urma) se intitulează acest roman publicat la Editura Le Tripod. Acţiunea cărţii se derulează la Istanbul în anul unei revolte populare care s-a stins treptat în piaţa Taksim.

Premiul Renaudot este al doilea ca importanţă după Goncourt, şi a fost creat de altfel în 1926 de zece jurnalişti şi critici literari care aşteptau deliberările pentru premiul Goncourt. Théophraste Renaudot, născut în 1586 şi mort în 1653 a fost jurnalist, medic şi filantrop, iar de numele lui se leagă apariţia presei în Franţa, ca şi a fenomenului publicitar.

In ce-l priveşte pe Edmond Huot de Goncourt, născut în 1822 şi mort în 1896, fondatorul premiului cu acelaşi nume, el a fost un scriitor plasat de critici curentul naturalist.

Ironia istoriei literaturii este că toată lumea a auzit într-un fel sau altul de premiul Goncourt, dar puţini, extrem de puţini ştiu să citeze un titlu de carte aparţinînd scriitorului Goncourt.