Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cu istoricul Matei Cazacu despre România în primul război mondial

casinvalley1917.jpg

Artilerie româna la Mărăști, 1918
Artilerie româna la Mărăști, 1918
Image source: 
Credit foto: arhive

Am evocat de mai multe ori, toamna aceasta, subiecte legate de primul război mondial care a remodelat atît harta cît şi destinul Europei, cu o sută de ani în urmă. Istoricul Matei Cazacu ne-a vorbit despre situaţia specială în care s-a aflat România, şi chiar despre “norocul ei istoric”. Vom încheia acum acest ciclu cu o privire asupra modului în care România apare în filmele documentare programate în contextul comemorării primului război mondial.

Personal am urmărit aceste filme cu mare atenţie şi am încercat să nu ratez nici unul. Ele au fost destul de numeroase, în ultimii patru ani. Numerizarea, posibilitatea de a colora imagini de epocă, deschiderea multor arhive (mai ales în Rusia) au facilitat într-un fel munca realizatorilor. Toate filmele pe care le-am văzut sunt foarte interesante, ca şi comentariile de altfel.

Nimeni nu mai încearcă astăzi să pună accentul pe “eroism”, sau pe “patriotism”. Vreau să spun că au dispărut accentele patriotarde din stilul realizatorilor. După o sută de ani de la evenimentele respective, în evidenţă ies astăzi mai degrabă absurditatea războiului, incredibila suferinţă a tuturor combatanţilor, iar deseori şi stupiditatea generalilor.

Am rămas însă cu un gust oarecum amar pentru că imaginile provenind de pe frontul din Europa centrală şi din Balcani sunt rare. Iar despre efortul de război al românilor nu am văzut nimic notabil în filmele documentare realizate în Franţa. Deşi Franţa a fost primul aliat al românilor, şi înainte de Ziua Armistiţiului, şi ulterior, cînd s-a semnat Tratatul de la Versailles.

L-am întrebat pe istoricul Matei Cazacu, stabilit în Franţa de peste patru decenii, care să fie cauza. Lipsă de documente? Sau un fel de "egocentrism" documentar în definitiv de înţeles?

275