Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (145) : Une loterie cu civilizația la cheie

versailles-chateau_parterredeau_0.jpg

Palatul de la Versailles
Palatul de la Versailles
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

Despre patrimoniul arhitectural românesc ştim că este în pericol şi că avem nevoie de multe fonduri, de multă energie, de idei curajoase şi mai ales de o viziune politică pentru a-l salva şi pune în valoare. Este mai greu de crezut însă că şi Franţa poate avea astfel de probleme, Franţa, prima destinaţie turistică a lumii tocmai datorită patrimoniului său. Scriitorul Virgil Tănase ne explică în cronica următoare de unde vin unele dilemele şi probleme ale Franţei legate restaurarea patrimonului. 

J’apprends que le prince Charles, héritier de la couronne d’Angleterre, vient d’offrir un million d’euros pour la restauration de quelques monuments religieux de Roumanie.  Mă bucur și îi mulțumesc. Au même moment, en France, s’engagent plusieurs grands débats concernant le patrimoine. Jurnalistul de televiziune căruia noul președinte i-a încredințat o misiune privind patrimoniul istoric vrea să demisioneze s’il n’est, dit-il, « qu’un cache-misère ». Le même vient de lancer un « loto du patrimoine » cu nădejdea să strângă circa 20 de milioane de euro pentru proiectele care i se par prioritare.

Doamna ministru a culturii s-a smuls imediat din viesparul unor probleme imobiliare și fiscale dubioase în care e implicată, pour rappeler que son ministère entreprend chaque année quelque 6000 opérations de restauration des 44000 monuments historiques du patrimoine répertoriés, pour un budget de quelque 325 de millions d’euros, ce qui n’est pas exactement de la misère, dit-elle.

Poate că are dreptate, nu știu, dar de fapt, pornind de la alte discuții care au loc acum în Franța, mă bate gândul că problema patrimoniului e foarte încâlcită. Pentru două motive care ridică mai multe întrebări dont vous vous apercevrez peut-être qu’elles ne manquent pas de piquant. La première se rapporte au fait qu’à quelques exceptions près, l’entretien de ces monuments coûte plus que ceux-ci ne rapportent –  și e bine poate să se știe că în ciuda faptului că e unul din monumentele cele mai vizitate din Franța, unde biletul costă 20 de euro, 27 cu vizita grădinilor până nu demult gratuită, les différentes restaurations du château de Versailles ne pourraient se faire sans un apport important des différents mécènes du monde entier. C’est dire si l’entretien des monuments historiques coûte cher ! A l’heure où je vous parle e nevoie de circa 180 de milioane de euro pentru „salvarea” catedralei Notre-Dame… Ori când statele sărăcesc pe zi ce trece deposedându-se de tot întru profitul proprietății private, fiindu-le, pe de altă parte, greu să nu lase să moară de foame milioane de oameni care nu găsesc de lucru, la flèche de Notre-Dame et les dorures de la gallérie des glaces du château de Louis XIV  ne sont plus une priorité.

En même temps jusqu’où peut s’étendre la notion de patrimoine qui forcément s’enrichit constamment avec de nouveaux lieux et monuments ? J’ai un exemple sous la main. Se vorbește mult de câteva luni, de restaurarea vilei de la Bougival a unei cântărețe de operă din secolul al XIX-lea, Pauline Viardot. Este unul din obiectivele „loteriei pentru patrimoniu” inițiată de jurnalistul Stéphane Bern. Vila, construită pe la 1830, și domeniul au fost cumpărate în 1874 de Turgheniev, l’amant en titre de Mme Viardot. L’écrivain russe s’est fait construire, lui, une datcha sur le même domaine qui est aujourd’hui un musée Tourgheniev, qui se visite quelques heures, deux jours par semaine,d’avril à octobre, ce qui en dit long sur le peu d’intérêt que suscite ce « lieu de mémoire »  Vila doamnei Viardot prin al cărei salon s-au perindat, e drept, figuri artistice ilustre ale epocii, cade în ruină. Ca și, nu demult, castelului lui Dumas de la Port Marly, scăpat de la distrugere de municipalitate care l-a răscumpărat fără să aibă mijloacele de a-l restaura, ou la maison de Zola de Meudon.

Primăriile acestor comune mici, dont c’est souvent le seul signe historique distinctif, veulent conserver ces « lieux de mémoire » moins dans l’espoir d’un engouement touristique que pour offrir une identité à leurs administrés. Elles cherchent désespérément, sans toujours les trouver, des associations culturelles locales qui puissent prendre en charge aceste repere culturale care chiar într-o țară ca România, mai răvășită decât Franța de urgiile care șterg monumentele trecutului, sunt numeroase. Numeroase, greu de întreținut și nerentabile într-un sistem politic al cărui singur îndreptar este legea economică scoasă din spațiul ei de desfășurare pentru a deveni un fel de gravitație universală  care vrea să facă din om nu o ființă gânditoare ci una rentabilă, et de l’Etat une entreprise. Hélas le patrimoine d’une entreprise n’a rien à voir avec le patrimoine d’un peuple. Le premier est un capital, l’autre une civilisation.

De unde altă întrebare la fel de încâlcită : cine ce are drept să posede ce ? Altfel spus, civilizația poate fi privatizată ? Halte-là parce qu’à ce train-là nous allons mettre en cause la sacro-sainte propriété privée și uite-așa se nasc, ferească Dumnezeu ! tulburările sociale....

 

 

 
Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (145)