Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Partidul Comunist Francez în căutarea unui nou suflu

000_1b008b_0.jpg

Fabien Roussel, deputat comunist, viitor lider al Partidului Comunist Francez.
Fabien Roussel, deputat comunist, viitor lider al Partidului Comunist Francez.
Sursa imaginii: 
Credit foto: Thomas Samson / AFP

Între 23 şi 25 noiembrie Partidul Comunist Francez se reuneşte în cadrul celui de-al 38-lea congres, urmînd, printre altele, să-şi desemneze un nou secretar naţional. Abordăm subiectul pentru a retrasa o pagină de istorie a proletariatului francez, dar mai ales pentru  a înţelege cum a devenit fantomatic în peisajul politic al Franţei un partid care imediat după al doilea război mondial a fost prima forţă politică a ţării.

A fost o vreme cînd liderii Partidului Comunist Francez erau cunoscuţi în întreaga lume. Maurice Thorez, imediat după război, Georges Marchais ceva mai tîrziu, au fost nume celebre. In ultimii zece ani însă liderii partidului nu au avut nici o rezonanţă mediatică. Pierre Laurent, Fabien Roussel, sunt nume aproape anonime. La acest al 38-lea congres al Partidului Comunist Francez, ne informează Agenţia France Presse, ştafeta şefiei urmează să fie transmisă de la Pierre Laurent, care se află de opt ani în fruntea formaţiunii, la Fabien Roussel.

Stirea nu provoacă nici un fel de emoţie mediatică. La recentele legislative comuniştii francezi au înregistrat 2,7 la sută din voturi. O veritabilă prăbuşire dacă facem comparaţia cu anul 1946 cînd în Parlament au intrat 183 de comunişti. La acea oră formaţiunea beneficia de o imensă popularitate, justificată în special de implicarea partidului în mişcarea de rezistenţă. Partidului Comunist Francez i se mai spunea "partidul împuşcaţilor", şi este adevărat că mulţi comunişti fuseseră victime ale nazismului, iar unii şi-au pierdut viaţa încercînd să se opună ocupaţiei germane.

În 1953, la ora la care murea Stalin, cel mai dogmatic partid comunist din ţările occidentale era cel francez. Iar secretarul său general, Maurice Thorez, făcea următoarea declaraţie: "A fi stalinist este un titlu de onoare şi de glorie pe care noi ne străduim să-l merităm". El se referea evident, cînd spunea "noi", la comuniştii francezi.

Specialiştii spun că "groparul" Partidului Comunist Francez a fost François Mitterrand, cel care din 1971 a luat conducerea Partidului socialist pentru a deveni apoi, în 1981, preşedinte al Franţei. Comuniştii au pierdut treptat teren în favoarea socialiştilor, deşi ei au continuat să controleze multe comune franceze. In jurul Parisului, de exemplu, s-a format un fel de "centură roşie", altfel spus un lanţ de oraşe în care primăriile erau comuniste. Cotidianul Le Figaro arată că în 1977 "comunismul municipal" administra peste opt milioane cinci sute de mii de persoane. Chiar şi azi, în regiunea Ile-de-France 36 de comune sunt administrate de comunişti.

Ce strategii ar trebui să adopte comuniştii francezi pentru a reveni în prim-planul jocului politic? Timp de trei zile acesta va fi principalul subiect abordat de delegaţii la congres. Cu un accent pe problema alianţelor. Unii cred că partidul ar trebuie să se apropie mai mult de "Franţa nesupusă" a lui Jean-Luc Mélenchon. Alţii consideră că ar trebui să se apropie de socialişti, deşi şi aceştia din urmă se află într-o situaţie delicată.  

In orice caz, semnalez că în prezent partidul a adoptat un fel de comportament democratic. Mai multe programe au fost supuse la vot şi a ieşit cîştigtor cel promovat de Fabien Roussel. El se intitulează "Manifest pentru un Partid Comunist Francez al secolului al XXI-lea". S-ar spune că formaţiunea nu se grăbeşte: îşi ia ca termen anul 2100 ca să recucerească terenul pierdut.