Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


„Vestele galbene” sau De ce este Franţa „altfel”

2018-11-24t114012z_363075807_rc15a59ccae0_rtrmadp_3_france-protests.jpg

"Veste galbene" pe Bulevardul Champs-Elysées
"Veste galbene" pe Bulevardul Champs-Elysées
Image source: 
Credit foto: Reuters

In Franţa executivul a amînat aplicarea unor măsuri contestate de „vestele galbene”, dar pentru moment nu este sigur că francezii exasperaţi de impozite şi de scăderea puterii de cumpărare îşi vor înceta acţiunile de protest. Preşedintele Emmanuel Macron a cerut tuturor partidelor, sindicatelor precum şi patronatului să lanseze un apel la calm şi să condamne fără echivoc violenţele. Unii comentatori îşi exprimă temerea că modul de operare al „vestelor galbene” ar putea deveni contagios şi s-ar putea extinde în Europa.

„Republica este în pericol” – iată o frază rostită de preşedintele Senatului, Gérard Larcher, pe postul de radio France Inter, în condiţiile în care unele „veste galbene” cer acum lucruri care vizează sistemul democratic: demisia lui Emmanuel Macron, alegeri anticipate sau desfiinţarea Senatului. Om de dreapta, membru al partidului Republicanii, demnitar respectat în peisajul politic, Gérard Larcher consideră că preşedintele Emmanuel Macron trebuie să-şi modifice total atitudinea. El ar trebui, în primul rînd, să anuleze total unele măsuri, să calmeze atmosfera în Franţa şi să devină omul dialogului.

Spectrul unor noi violenţe grave, cum au fost cele derulate la Paris şi în alte oraşe franceze sîmbătă întîi decembrie nu a dispărut integral. „Vestele galbene”, deşi nu au reprezentanţi şi nici nu sunt încadrate de nici un sindicat şi de nici un partid politic, vor să revină la Paris pentru a manifesta pe data de 8 decembrie. Ori, se ştie deja, a fost cazul în trei sîmbete succesive, că manifestaţiile vestelor galbene antrenează violenţe imprevizibile.

Un fost prefect, Hugues Moutouh, deplînge în Le Figaro faptul că violenţa „a devenit un mod de expresie politică în Franţa”. Fostul prefect precizează că majoritatea actelor de vandalism la Paris şi în celelalte oraşe nu au fost comise atît de huligani, cît de manifestanţi furioşi. Ori, violenţa este de natură să pună în pericol şi democraţia, şi ordinea republicană. Cu atît mai mult cu cît presa, mai arată demnitarul francez, pare hipnotizată de evnimente şi se arată „mult mai mult fascinată de impactul televiziual al violenţelor decît înclinată să propună o analiză  critică”.

Un membru al Academiei franceze, specialist al fenomenelor geo-politice, Jean-Robert Pitte, afirmă că o mişcare precum cea a „vestelor galbene” nu putea să apară decît în Franţa. „Au oare francezii un sînge mai fierbinte decît ceilalţi europeni?”, se întreabă academicianul francez. „S-ar putea, răspunde tot el, dar această tendinţă spre violenţă emană dintr-un paradox unic în lume. Istoria noastră est aceea a unui efort constant de centralizare a deciziei şi de deposedare a provinciilor de corpurile sale intermediare şi de responsabilităţile lor”.

Academicianul francez radiografiază cu un ochi extrem de critic atît societatea franceză cît şi lumea capitalistă. Iată două dintre observaţiile şi concluziile sale: Deşi Franţa este un stat-providenţă fără echivalent, el este descris în mod constant ca un infern social, ceea ce antrenează în mod inerent amărăciune şi violenţă. Francezii au o viziune exclusiv materialistă a condiţiei umane, ca şi majoritatea occidentalilor, fapt pe care l-a criticat în mod just Soljeniţîn cînd se afla în exil în Statele Unite.

Citez tot din ce spune Jean-Robert Pitte: „Mizeria morală a societăţii franceze şi a multor alte societăţi de pe planetă face ca orice redresare politică să fie dificilă”.

Personal constat cu satisfacţie că filozofii, istoricii, eseiştii încep să-şi aducă o importantă contribuţie pentru înţelegerea acestui fenomen numit „vestele galbene”. Din aceste analize se desprinde o primă concluzie: cauzele acestei explozii sociale sunt multe, complexe şi interferate între ele. Europa, aşa cum a fost construită în ultimele decenii, ca un edificiu mai degrabă ultra-liberal, îşi are şi ea partea de vină în ceea se se întîmplă în Franţa. Iar pentru Emmanuel Macron, şantierul relansării costrucţiei europene devine brusc secundar. In acest moment el trebuie să demonstreze lumii în primul rînd faptul că va fi capabil să stingă incendiile la el acasă şi să restabilească pacea socială şi unitatea francezilor în jurul unui model de societate cu o faţă mai umană decît cea propusă de liberalism.

151