
Special Paris
Emmanuel Macron către francezi: „Singura mea grijă sunteţi voi.”
default.png

Vor continua sau nu vestele galbene să rămînă mobilizate, vor reveni ele sau nu sîmbăta viitoare la Paris? Iată două întrebări în aşteptarea unor răspunsuri. Răspunsuri în funcţie de care vom putea evalua situaţia din Franţa, dacă măsurile anunţate de preşedinte au reuşit sau nu să calmeze spiritele.
Un lucru este sigur însă, intervenţia televizată a lui Emmanuel Macron a fost aşteptată cu un interes maxim de toată lumea. Peste 23 de milioane de telespectatori au urmărit alocuţiunea preşedintelui, un record pentru o declaraţie oficială. Nici măcar finalele din campionatul mondial de fotbal nu reunesc uneori o astfel de audienţă scrie Agenţia France Presse.
Personal consider că Emmanuel Macron a făcut tot ce-i stă în putinţă pentru a se reconcilia, afectiv vorbind, cu francezii. El a încercat să fie cît mai sobru şi mai solemn, să arate că este conştient de gravitatea momentului şi chiar de faptul că a comis unele erori de analiză. Iată una din frazele sale emblematice, rostită la sfîrşitul alocuţiunii:
„Singura mea grijă, sunteţi voi. Singura mea luptă este pentru voi. Singura noastră bătălie este pentru Franţa.”
Sigur, Emmanuel Macron nu a pronunţat fraza „La France d’abord”, dar s-a văzut obligat într-un fel să adopte o atitudine care aminteşte de „America first”, celebrul slogan al lui Donald Trump. Astăzi este mai limpede decît oricînd că Emmanuel Macron, oricît talent diplomatic ar avea şi oricîte idei strălucite în materie de politică externă, este obligat să reuşească pe plan intern pentru a fi credibil apoi pe plan extern.
Sondajele realizate imediat după această intervenţie televizată nu sunt concludente. Potrivit unui prim sondaj, majoritatea francezilor s-ar pronunţa pentru oprirea mişcării. Un al doilea sondaj ajunge la o concluzie contrară. Ambele sondaje pun însă lumină faptul că a scăzut, în raport cu situaţia de acum două săptămîni, numărul francezilor care doresc continuarea mobilizării vestelor galbene. Există deci speranţa unei acalmii sociale, a revenirii conflictului în cadrele democraţiei.
Acest „cadru democratic” trebuie şi el ameliorat, preşedintele a recunoscut acest lucru evocînd necesitatea unei legi electorale mai juste. Santierul deschis în faţa executivului este vast. Emmanuel Mmacron încearcă să creeze un fel de „alianţă” pentru ieşirea din criza socială, motiv pentru care şi-a propus să se consulte cu marii patroni, cu bancherii, cu primarii.
Presupunînd că „vestele galbene” îşi vor înceta acţiunile, Franţa oricum va rămîne confruntată cu un fenomen care s-a dezvoltat îngrijorător: cel al „spărgătorilor” sau al vandalilor. Cîteva mii de indivizi au reuşit să terorizeze în ultimele trei săptămîni, prin violenţe şi jafuri, Parisul şi alte oraşe franceze. Aceşti indivizi nu sunt toţi nici arestaţi şi nici identificaţi. Din 2001 încoace ţările occidentale s-au concetrat pe combaterea terorismului islamic, dar în contextul mişcării vestelor galbene iată că s-a manifestat o altă formă de teroare avînd rădăcini în alte frustări şi pulsiuni.