Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: "stare de urgenţă democratică"

gilets_jaunes_en_colere.jpg

“Franţa furioasă” – unul dintre sloganurile vestelor galbene
“Franţa furioasă” – unul dintre sloganurile vestelor galbene
Image source: 
Jean-Paul Pelissier, Reuters

Se află Franţa în "stare de urgenţă democratică"? Expresia a fost folosită de purtătorul de cuvînt al guvernului, Benjamin Griveaux. De altfel el este demnitarul care a trebuit să fie evacuat sîmbătă 5 ianuarie după ce un grup de veste “galbene radicalizate” i-au atacat ministerul.

Franţa se află în "stare de urgenţă economică", dar şi în “stare de urgenţă democratică” a afirmat purtătorul de cuvînt al guvernului comentînd violenţele care continuă să fie perpetrate în Franţa în contextul mişcării "vestelor galbene". Dincolo de aceste violenţe, provocate de o minoritate extremistă, demnitarului francez i se pare extrem de grav faptul că partidele de opoziţie nu condamnă violenţele şi repetarea lor.

Se mai pune însă o întrebare acum în Franţa, care ar putea fi formulată cam aşa: este posibilă o "democraţie paralelă", sau mai bine spus crearea unui spaţiu pentru o "democraţie directă" în interiorul structurii democratice "tradiţionale"? Dezbaterea pe acest subiect este lansată întrucît "vestele galbene" cer instituirea unui nou mecanism decizional, "referendumul de iniţiativă cetăţenească".

Vestele galbene ar dori ca Franţa să devină un fel de "laborator" în vederea experimentării acestei noi forme de democraţie, oarecum bicefală. Republica franceză dispune de toate instituţiile şi instrumentele democraţiei reprezentative: partide politice, sindicate, parlament, senat, o preşedinţie puternică, aleşi locali… "Vestele galbene" consideră însă că această arhitectură nu este suficientă şi că "poporul" ar trebui să se exprime direct, nu numai prin reprezentanţii săi, în diverse privinţe, cum ar fi adoptarea unor legi sau anularea altora.

Un istoric francez, Ran Halévi, care se exprimă în Le Figaro, consideră însă că "practicarea democraţiei înafara instituţiilor democratice" riscă să devină o aberaţie. In acelaşi timp el recunoaşte că partidele tradiţionale şi-au pierdut din credibilitate. De altfel preşedintele Emmanuel Macron a venit la putere tocmai într-un astfel de context, de “marginalizare” a două mari partide, cel conservator şi cel socialist. De unde şi urgenţa “restaurării legitimităţii democratrice”, care este în primul rînd “o legitimitate reprezentativă”, mai spune istoricul francez.

 

 

197