Venezuela, epicentrul unor noi tensiuni internaţionale

Statele Unite îl sprijină pe Juan Guaido, dar Rusia nu-l recunoaşte decît pe Nicolas Maduro. Doi giganţi sud-americani, Brazilia şi Argentina, sunt de partea lui Guaido. Mexicul şi Cuba, însă, sunt de partea lui Maduro. Uniunea Europeană rămîne prudentă şi cere alegeri libere în Venezuela. Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan l-a sunat însă pe Maduro ca să-l asigure de sprijinul său ferm.

Chiar dacă în Venezuela nu a izbucnit încă un război civil, chiar dacă nu putem compara această criză cu cea siriană, nu este greu de constatat că din nou comunitatea internaţională apare divizată în privinţa unui dictaturi. Pentru că în Venezuela avem de-a face de fapt cu o dictatură militară şi cu un proiect socialist care s-a dovedit a fi catastrofal pentru populaţie.

Poate că aceste tensiuni internaţionale în jurul Venezuelei nu ar fi atît de intense în prezent dacă această ţară nu ar deţine şi cele mai mari rezerve de petrol din lume (mai mari decît cele ale Arabiei Saudite, ale Canadei şi ale Iranului). In ultimii 30 de ani, însă, producţia de petrol a scăzut drastic. Compania naţională care gestionează această bogăţie nu a reuşit să facă investiţiile necesare, armata de responsabili guvernamentali care se ocupă de companie este de fapt o frînă în dezvoltarea ei. Iar investitorii străini sunt prudenţi şi de fapt aşteaptă căderea lui Maduro pentru a se lansa în exploatarea acestei imense bogăţii.

Interese enorme se ascund în spatele crizei venezueliene, ţară care dispune de un veritabil tezaur, dar şi ţară din care locuitorii fug pe capete. De notat şi o reacţie franceză în acest context: preşedintele Macron salută "curajul" venezuelienilor şi "marşul lor spre libertate”.