Venezuela: de ce armata rămîne fidelă pentru moment regimului Maduro

"Venezuela este una dintre tragediile cel mai greu de înţeles ale epocii contemporane" - iată opinia unui editorialist francez, Pierre Haski, care se exprimă în revista L’Obs. Toată presa franceză acordă spaţii largi în aceste zile Venezuelei, ca şi cum toată lumea s-ar afla în aşteptarea unui mare eveniment.

Ceea ce nu înseamnă că regimul socialist de la Caracas şi-a epuizat ultimele resurse. In primul rînd pentru că el este sprijinit în continuare de cîteva ţări care au un cuvînt de spus pe planetă şi la ONU, precum Rusia şi China. Si în al doilea rînd pentru că pe plan intern Nicolas Maduro beneficiază încă de sprijinul integral al armatei.

Un specialist în geopolitica latino-americană, Axel Gyldén, explică în revista L’Express care este secretul acestei fidelităţi a armatei venezueliene faţă de regimul socialist: pur şi simplu pentru că ea este “infiltrată” de cubanezi. Autorul articolului din L’Express citează un analist latino-american bazat la New York, Juan Lechin, potrivit căruia prezenţa cubaneză în rîndurile armatei venezueliene nu mai este de mult un secret în Venezuela. Cuba şi-ar fi plasat în structura armatei din Venezuela doi generali, opt colonei, opt militari cu grad de locotenent colonel, şase căpitani de fregate, 25 de ofiţeri subalterni şi 4500 de soldaţi…

Greu de imaginat, dacă lucrurile stau aşa cu adevărat, că armata ar putea să-l abandoneze dintr-un moment în altul pe Maduro şi să treacă de partea lui Juan Guaido. In plus, ne mai spune analistul latino-american citat de revista L’Express, ar exista şi o alianţă între narco-traficanţi şi unii ofiţeri venezuelieni.

Nimic nu va fi simplu deci în Venezuela, ţară care afişează stigmatele unui război civil fără să fie în mod real în situaţie de război civil. Iar faptul că socialismul a ruinat total această ţară nu-i descurajează pe chinezi să investească în continuare în Venezuela, iar Rusia a devenit unul dintre principalii furnizori de arme ai regimului Maduro.

Ar fi naiv să nu vedem în evenimentele din această ţară şi o bătălie internaţională pentru petrolul Venezuelei, care deţine rezerve imense, practic mai mari decît ale Arabiei Saudite.

Intr-un interviu acordat revistei L’Obs, tînărul preşedinte interimar auto-proclamat al Venezuelei, Juan Guaido, afirmă că 85 la sută dintre cetăţenii ţării sale doresc o schimbare. El îşi reafirmă dorinţa de a reconstrui statut de drept în ţara sa şi precizează că 350 de opozanţi sunt închişi în Venezuela. S-ar părea că regimul dictatorial de la Caracas nu-i agrează nici pe jurnaliştii străini. Doi jurnalişti francezi s-au aflat după gratii iar Franţa a cerut punerea lor imediată în libertate.

Cum spuneam, în Venezuela nu se poate vorbi de un război civil dar 3 milioane de venezuelieni şi-au părăsit ţara, iar numărul de omucideri la Caracas este mai mare decît era la Bagdad în plină insurecţie sunită. Inflaţia inimaginabilă, penuria de alimente şi medicamente, cozile kilometrice pentru achiziţionarea unor produse de bază sunt parcă efectele unui război.

De fapt regimul socialist al cărui părinte este Hugo Chavez s-a aflat într-un fel de război împotriva propriului său popor.