Special Paris

Regimul ayatolahilor a încercat anul acesta, în multe oraşe iraniene, să amplifice simbolistica aniversării întrucît, potrivit tradiţiei, profetul Mahomed avea 40 de ani cînd, sub semnul revelaţiei divine, a început să transmită învăţăturile Coranului. Pe de altă parte Republica islamistă îşi exprimă, prin reprezentanţii ei, "mîndria" de a fi rezistat timp de patru decenii, în ciuda multor adversităţi, începînd cu cele americane. La Teheran şi în alte oraşe mulţimile mobilizate de ayatolahi arborau pancarte cu slogane de genul "Moarte Americii!", "Jos cu Anglia!", "Israelul nu va trăi încă 25 de ani"…

La Teheran mulţimea s-a adunat în jurul unui monument emblematic, turnul Azadi, inaugurat de ultimul şah al Iranului în 1971 cu ocazia unor ceremonii marcînd 2500 de ani de la apariţia Imperiului persan. Există o nostalgie imperială a Iranului care s-a manifestat în ultimii ani prin încercarea de reconstituire a unei vaste zone de influenţă în regiune, incluzînd Irakul, Siria şi o parte din Liban. În prezent, însă, Iranul se vede contracarat în această tentativă hegemonică iar sancţiunile americane şi retragerea Statelor Unite din acordul nuclear semnat de Iran cu comunitatea internaţională au modificat datele problemei.

Potrivit Fondului Monetar Internaţional economia iraniană a intrat în recesiune. Iar populaţia nu vede efectele pozitive ale "revoluţiei", mai ales că s-a produs un fenomen de sărăcire a claselor mijlocii pe fond de penurii şi sancţiuni americane.  

Cotidianul Le Monde constată că la ora revoluţiei islamice ayatolahii se doreau independenţi, şi aveau ca deviză "nici cu estul, nici cu vestul". Acum, însă, pe fondul sancţiunilor americane, Iranul este tot mai dependent de China şi de Rusia. Există, în Iran, mais scrie Le Monde, o dezbatere legată de capacitatea regimului islamic de a supravieţui în aceste condiţii. Chiar şi în sînul mediilor privilegiate par să fi apărut diviziuni, unele fiind legate şi de desemnarea celui care va trebui să preia rolul de ghid suprem, dat fiind că actualul, Ali Khamenei, are 79 de ani. Societatea iraniană este însă fracturată şi la nivel generaţional. În mod paradoxal, accesul la educaţie favorizat de regim a dus la apariţia unui tineret practic pe cale de a se “occidentaliza”. Fetele reprezintă peste jumătate din numărul studenţilor, tineretul care are în jur de 20 de ani cultivă, mai arată Le Monde, mai degrabă nihilismul decît fidelitatea faţă de regim.

In urmă cu 40 de ani, mai precis pe data de 1 februarie 1979, ayatolahul Khomeini, aflat în exil în Franţa, părăsea Parisul şi se întorcea la Teheran pentru a forţa plecarea şahului de la putere care s-a produs pe 11 februarie. O imensă speranţă a marcat atunci spiritele, în Iran dar şi în întreaga regiune. Ironia istoriei constă însă în faptul că în locul unei dictaturi laice şi pro-occidentale s-a instaurat una religioasă integristă şi anti-occidentală. Libertatea se lasă încă aşteptată în această ţară care este o putere regională şi moştenitoarea unei mari culturi.