Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum ne protejăm limba, prima dimensiune identitară?

img_2196_0_0.jpg

Image source: 
P.Blettery/RFI

Limba engleză se impune pretutindeni pe planetă ca o limbă de comunicare internaţională. Ea se "infiltrează" în viaţa noastră în multe feluri, fenomen stimulat atît de societatea de consum cît şi de noile tehnologii. Trebuie să acceptăm însă ca identitatea altor popoare sau comunităţi să fie modificată de această ofensivă lingvistică? Iată o întrebare pe care şi-o pune, în Franţa, un fost secretar de stat care s-a ocupat de francofonie.

André Vallini a fost ministru în guvernul socialist între 2014 şi 2017 iar în prezent este senator. Articolul pe care l-a publicat recent în Le Figaro mi-a atras atenţia chiar din titlu: "Trebuie să apărăm limba franceză împotriva englezei care o ameninţă… chiar în Franţa". Acest titlu este de fapt un întreg program şi senatorul francez nu se ascunde după… cuvinte. Mi se par foarte interesante şi importante observaţiile sale şi le consider valabile şi pentru alte ţări, în primul rînd România.

André Vallini constată cu o anumită tristeţe că engleza cîştigă teren în domeniul comercial şi în publicitate, unde multe slogane sunt scrise în engleză. Diverse manifestări, cum ar fi defilările de modă, arborează titluri în engleză, la fel şi spaţiul cultural. Salonul de carte de la Paris cedează şi el anglicismelor, multe titluri de filme americane nu mai sunt traduse de loc… În intreprinderile franceze, mai spune André Vallini, limba engleză se impune uneori nu doar pentru comunicările cu străinătatea, ci şi ca limbă de lucru în interior. Un scenariu identic este vizibil în unele universităţi. "Design week", "Fashion week", “Carrefour city”, “Actuality”, “Shop and Collect” şi sute şi sute de alţi termeni fac parte acum din peisajul urban curent în Franţa.

Senatorul francez nu contestă faptul că limbile se îmbogăţesc unele pe altele (şi semnalează în paranteză că engleza vorbită azi conţine mai multe cuvinte de origine franceză decît franceza de azi cuvinte de origine engleză). Deci, pentru a rezuma: una este să utilizezi o limbă străină pentru comunicare, dar alta este să împrumuţi în mod inutil şi mimetic, uneori dintr-un fel de paralizie mentală, cuvinte şi termeni din engleză.

André Vallini citează un sondaj realizat în 2017 pe tema: ce ne face să simţim că aparţinem naţiunii franceze? Iar elementele enumerate au fost: limba (pentru 79 la sută dintre cei care au răspuns sondajului), pe locul al doilea fiind valorile Republicii, pe locul al treilea istoria Franţei şi pe celelalte locuri cultura, drepturile, simbolurile…

Limba este deci primul factor de integrare, de unficare a societăţii. Citez din articolul semnat de André Vallini: "Cum să integrezi, dacă nu printr-o limbă comună, toţii copiii Republicii, indiferent de originea lor? Dincolo de diversitatea situaţiilor sociale, a opiniilor şi a credinţelor religioase, limba franceză ar trebui să-i reunească pe toţi cei care vor să trăiască în ţara noastră, să fie părtaşi la cultura şi istoria ei”.

Un alt motiv pentru care André Vallini consideră că nu trebuie să ne lăsăm "invadaţi" de limba engleză este refuzul standardizării culturale. Pentru că această standardizare diluează identitatea.

Mă întreb, rezumînd acest articol, ce ar trebui să reţinem legat de modul în care românii ar trebui să-şi apere identitatea şi să aibă ceva mai multă grijă de limba lor. Si în România împrumuturile din engleză sunt mimetice, deşi românii mai au şi o altă problemă: unii responsabili politici vorbesc româneşte ca şi cum ar fi o limbă străină, sau o limbă maternă pe care nu au asimilat-o suficient, ceea ce este un foarte prost exemplu.