Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: antisemitismul şi „complicii” săi

pousse_pousse_0.jpg

Marţi 19 februarie 20 000 de francezi, la Paris precum şi în alte 60 de oraşe franceze, au manifestat împotriva antisemitismului.
Marţi 19 februarie 20 000 de francezi, la Paris precum şi în alte 60 de oraşe franceze, au manifestat împotriva antisemitismului.
Image source: 
RFI/Edmond Sadaka

În Franţa preşedintele Emmanuel Macron urmează să anunţe măsuri în vederea combaterii antisemitismului. Seful statului francez va lua cuvîntul în seara aceasta în faţa Consiliului reprezentativ al instituţiilor evreieşti din Franţa. Actele antisemite continuă însă să se producă, miercuri 19 februarie au fost găsite zvastici trasate într-un cimitir în zona oraşului Lyon. In presă au loc dezbateri intense legate de sursele antisemitismului şi chiar legate de „complicii”, voluntari sau involuntari, ai celor care comit acte antisemite.

„Avem o problemă”, declară primul ministru Edouard Philippe într-un interviu pe tema antisemitismului acordat revistei L’Express. Citez din afirmaţiile sale: „Trebuie să privim lucrurile în faţă. Antisemitismul este profund înrădăcinat în societatea franceză. Si mai adaug un adevăr care deranjează: ideea potrivit căreia antisemitismul n-ar fi decît o problemă a evreilor este foarte răspîndită. Mulţi francezi sunt împotriva antisemitismului, dar nu se simt vizaţi personal de acest flagel”.

Revista l’Express publică şi un vast dosar pe tema antisemitismului, cu contribuţii foarte interesante. Editorialistul Jacques Attali consideră că antisemitismul este o căutare de ţapi ispăşitori într-o lume în care democraţia a fost pervertită, ca şi economia de piaţă. Oamenii, mai spune el, sunt conştienţi că nu mai pot fi stăpîni pe destinul lor şi caută vinovaţi. Citez din articolul său: „Antisemitismul este mai mult decît oricînd semnalul barbar al unei societăţi în derivă, care trebuie să-şi refondeze procedurile, să-şi recreeze legitimitatea, să facă astfel încît averile să fie justificate, ca promovările publice să fie meritate...”

Filozoful Pascal Bruckner publică un articol în Le Figaro unde îi critică vehement pe „complicii antisemitismului”, primii din această categorie fiind, din punctul său de vedere, islamo-stîngiştii. Această asociere dintre stînga revoluţionară şi islam a început în 1979, spune Pascal Bruckner, cînd Michel Foucault şi-a exprimat entuziasmul pentru revoluţia islamică din Iran. Alţi intelectuali de stînga europeni au preluat apoi ideea că masele musulmane ar putea juca un rol în distrugerea capitalismului, principala obsesie a stîngii revoluţionare. In virtutea acestui deziderat stînga a tolerat şi a închis apoi ochii la ofensiva islamistă în Europa, chiar la transformarea unor cartiere şi zone întregi în spaţii de cultură musulmană purtătoare de ideologie islamistă.

Marţi seară 20 000 de francezi, la Paris precum şi în alte 60 de oraşe franceze au manifestat împotriva antisemitismului. Practic toate partidele legale din Franţa au luat atitudine clară, fără rezerve, împotriva antisemitismului, chiar dacă unii lideri, precum Marine Le Pen sau Jean-Luc Mélenchon nu au venit la manifestaţia de la Paris din Piaţa Republicii. Jurnaliştii au observat însă că la aceste manifestaţii tineretul a fost puţin prezent... Să fie acesta un simptom al fenomenului de care vorbea Edouard Philippe, şi anume că unii francezi nu se simt vizaţi direct?

La nivelul măsurilor care ar putea fi luate: Franţa s-ar putea să se inspire din legislaţia germană care permite blocarea şi retragerea mesajelor cu conţinut antisemit circulînd pe reţelele de socializare. Diverşi deputaţi analizează posibilitatea introducerii unor amenzi drastice pentru platforme numerice precum Facebook sau Twitter dacă nu retrag conţinuturile „toxice” în 24 de ore după semnalarea lor. Iar pentru deschiderea unui cont pe reţelele sociale este studiată posibilitatea impunerii unor reguli de responsabilizare. De exemplu persoana care deschide un cont să prezinte un act de identitate şi să semneze o declaraţie de responsabilitate.

Combaterea antisemitismului implică însă strategii şi la nivel educaţional, o zonă în care Republica franceză a început să dea rateuri întrucît nu mai reuşeşte să integreze cultural imigraţia.

300