Preşedintele Consiliului european, Donald Tusk, în discursul său de deschidere, duminică 24 februarie, a evocat necesitatea unei cooperări cît mai strînse în lumea europeană şi lumea arabă, două spaţii vecine cu numeroase interese comune în materie de economie, diplomaţie, securitate. “Ne aflăm astăzi aici ca să întărim cooperarea în beneficiul popoarelor noastre. Trebuie să facem acest lucru împreună pentru că altfel vor profita puteri mondiale situate departe de regiunea noastră.” Iată o frază spusă de Donald Tusk şi reluată de Agenţia France Presse. Aluziile la China şi la Rusia sunt evidente, mari puteri în aşteptarea unei ocazii pentru a umple eventual un vid lăsat de Statele Unite.

Demnitarii europeni au mai subliniat că Uniunea Europeană este pe departe primul partener al Ligii arabe, mai importat decît toţi ceilalţi combinaţi (China, Rusia şi Statele Unite).

Sigur, la Charm el Cheik nu s-a discutat despre drepturile omului şi nici despre democraţie. Securitatea, lupta împotriva terorismului, soluţionarea unor conflicte: acestea sunt urgenţele zilei. In jur de 40 de şefi de stat şi de guvern au participat la această reuniune în staţiunea balneară egipteană de la Marea Roşie, iar gazda invitaţilor, preşedintele egiptean Abdel Fattah al-Sissi a avut din nou ocazia să arate că Egiptul, după o perioadă de instabilitate, a revenit în prim-planul vieţii politice regionale şi nu numai.

Agenţia France Presse semnalează prezenţa la reuniune a preşedintelui român Klaus Iohannis, în contextul în care România asigură preşedinţia Uniunii Europene. Europenii au răsuflat într-un fel uşuraţi că Arabia saudită a fost reprezentată de regele Salman şi nu de prinţul moştenitor Mohamed ben Salman compromis în scandalul legat de asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi.

Coincidenţă sau nu, exact în acest moment cînd europenii se întîlnesc cu arabii în Egipt, Le Monde publică un articol intitulat “Islamul este compatibil cu democraţia”, articol semnat de Fethullah Gülen, predicator turc aflat în exil în Statele Unite. El este şi duşmanul de moarte al preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, acuzat că ar fi fost la originea unei tentative de lovitură de stat în Turcia în iulie 2016. In articolul său Fethullah Gülen spune cam tot ce ar vrea să audă europenii despre raporturile dintre islam şi democraţie, ba chiar mai mult decît atît.

Dacă ar fi să ne luăm după interpretările sale, Coranul ar fi prin excelenţă un apel la democraţie, la respectarea tuturor libertăţilor şi diferenţelor, iar un musulman care nu înţelege acest lucru n-ar fi decît un rătăcit care se îndepărtează de adevărata natură a islamului. Evident, în articolul său Fethullag Gülen îl critică vehement pe preşedintele turc care transformă Turcia într-un stat autoritar, după ce în urmă cu 15 ani era prin excelenţă un model de democraţie musulmană.

Ideile evocate de Fethullah Gülen sunt prea frumoase ca să fie şi adevărate, şi un anume oportunism emană din pagina care i s-a rezervat în Le Monde.