Declaraţie a unui fost diplomat nord-coreean: "Kim Jong-un nu va renunţa niciodată la arma atomică"

Tratamentul mediatic al acestor întîlniri nu mai ţine nici de informaţie şi nici de geopolitică. Suntem în plină eră a spectacolului şi întîlnirile dintre cei doi lideri au devenit nişte "show-uri" planetare. Observ că agenţiile de presă furnizează mii de detalii: cum a venit Kim Jong-un la Hanoi cu faimosul său tren blindat, cum a coborît din tren, cum s-a urcat într-o limuzină, cum l-au acompaniat alergînd în spatele maşinii sale agenţii însărcinaţi cu securitatea sa, cum s-a prezentat apoi la întîlnirea cu Trump, cum a zîmbit, şi aşa mai departe. Si de partea cealaltă, toate gesturile şi declaraţiile lui Trump sunt captate, detaliate, analizate. Micile fraze cu mari înţelesuri, declaraţiile de circumstanţă, speculaţiile legate de adevăratele intenţii ale lui Trump (de exemplu speranţa sa de a primi într-o zi Premiul Nobel pentru pace dacă obţine denuclearizarea peninsulei coreene).

Personal, încerc în această avalanşă de informaţii să găsesc măcar două sau trei idei serioase despre acest balet diplomatic. Si le-am găsit într-un interviu acordat revistei L’Express de un fost diplomat nord-coreean care, în 2016, fiind în post la Londra, a rupt cu regimul stalinist de la Fenian. Iată ce spune acest om, pe nume Thae Yong-ho, bun cunoscător al dinastiei Kim.

In nici un caz Kim Jong-un nu va renunţa la bomba atomică. El nu are altă garanţie în materie de prezervare a persoanei sale decît arma nucleară. Si a văzut bine ce li se întîmplă unor lideri care renunţă la arma nucleară, cum a fost libianul Muammar Ghaddafi. Kim Jong-un a mai văzut ce li se întîmplă şi celor care acceptă să-şi sisteze programul nuclear, mai precis iranienilor… Speranţa acestora că ar putea obţine prosperitate în urma sistării programului lor nuclear s-a spulberat total, iar Donald Trump s-a retras dintr-un acord nuclear îndelung negociat cu Iranul de predecesorul său…

Deci, ne mai spune fostul diplomat nord-coreean: ceea ce vrea Kim Jong-un este normalizarea statutului de putere nucleară a Coreii de nord. Dictatorul de la Fenian vrea ca ţara sa să fie inclusă în clubul puterilor nucleare "oficiale", cu un statut similar celui deţinut de India şi Pakistan, de exemplu.

De altfel, analizînd micile fraze pronunţate de Donald Trump, putem deduce că preşedintele american şi-a mai temperat ardoarea în ce priveşte arsenalul nuclear nord-coreean. Liderul de la Casa Albă nu se mai arată atît de "grăbit" în ce priveşte denuclearizarea Coreii de nord, şi s-ar mulţumi doar cu sistarea experienţelor nucleare nord coreene. Aşa rezultă în orice caz dintr-o depeşă a Agenţiei Reuters.

Acestea fiind spuse, întîlnirea dintre cei doi rămîne importantă chiar dacă Kim-Jong un nu va renunţa niciodată la arma nucleară. America poate contribui la transformarea economică a Coreii de nord, după cum încearcă să facă şi în Vietnam. China a demonstrat deja că marxismul poate fi perfect compatibil (ca simulacru ideologic) cu capitalismul, cu piaţa liberă, cu competiţia… Dacă în anii viitori Corea de nord se va deschide şi va crea un spaţiu de prosperitate împreună cu Coreea de sud, şi dacă Donald Trump va rămîne în istorie ca un lider care a contribuit la acest lucru, cu siguranţă că va merita şi un premiu, poate nu chiar premiul Nobel, ci un altul, care va trebui poate inventat. De ce nu, Premiul pentru contribuţii fundamentale la reunificarea celor două Corei…