Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Violenţele sexiste şi sexuale, „masive” în presa franceză

sexism.jpg

67% dintre persoanele interogate afirmà cà au fost tinta unor comentarii sexiste în redactie, 13% ale unor agresiuni sexuale
67% dintre persoanele interogate afirmà cà au fost tinta unor comentarii sexiste în redactie, 13% ale unor agresiuni sexuale
Image source: 
lateranga.info

In ajunul Zilei internaţionale a drepturilor femeilor, în Franţa s-a publicat o vastă anchetă privind violenţele sexiste şi sexuale în diverse redacţii franceze. Anchetatorii au interogat on-line (pe internet) peste 1800 de jurnalişti şi studenţi la jurnalism. Rezultatele demonstrează amploarea fenomenului.

Trei asociaţii care combat violenţele sexiste şi sexuale au lansat anchetă pe internet, mai exact pe reţelele de socializare. In zece zile, peste 1.500 de jurnalişti sau angajaţi din circa 270 de redacţii şi aproape 300 de studenţi la jurnalism au răspuns, anonim, la întrebări. 80% dintre cei care au răspuns sunt femei.

Rezultatul este zguduitor: din 1.837 de răspunsuri primite, 1.500 de persoane – adică 67% - afirmă că au fost victimele unor comentarii sexiste iar 13 procente ale unor agresiuni sexuale. Au fost două femei care au declarat chiar că au fost violate. Toate aceste fapte s-au petrecut la locul de muncă, adică într-o redacţie sau la sediul unui organ de presă.

Comentariile sexiste cele mai des auzite sunt de genul: „Nu înţeleg de ce trimitem o fată la Salonul agriculturii?” sau „Faptele diverse nu sunt pentru femei”. Printre comentariile cu conotaţie sexuală, una dintre participantele la anchetă spune că un coleg i-a fi declarat într-o zi că „fusta asta îţi face un fund frumos”.

Niciuna din cele 270 de redacţii reprezentate nu a scăpat de acest fenomen şi niciun tip de media – presă scrisă, radio sau televiziune – naţional sau regional. Cu alte cuvinte, „tematica este atotprezentă” notează unul dintre autorii anchetei.

Sistemul de alertă internă redacţiilor, inexistent sau ineficient

Principalele învăţăminte care se trag este că violenţele sexiste şi sexuale sunt mai dese la televiziune decât în celelalte tipuri de medii. Apoi, că femeile „rasizate” – termen sociologic utilizat pentru a descrie persoanele ce pot fi identificate cu o „rasă” din cauza culorii pielii lor – sunt mai des victime decât restul. In fine, bărbaţii homosexuali sunt şi ei mai adesea ţinta unor violenţe sexiste sau sexuale. Nu în ultimul rând, toate aceste violenţe încep încă de pe băncile şcolilor de jurnalism iar colaboratorii nepermanenţi – sau jurnaliştii free-lance cum li se mai spune – cad mai uşor victime, sunt mai vulnerabili decât confraţii lor cu situaţie mai stabiliă.

Problema este că autorii anchetei au constatat că în marea majoritate a cazurilor – peste 83 de procente – aceste fapte reprobabile nu sunt semnalate serviciului de resurse umane sau direcţiei. Cu alte cuvinte, sistemul de alertă internă redacţiilor este ineficient sau inexistent. Si mai grav este că şi atunci când violenţele sexiste sau sexuale sunt raportate la şefi, în două cazuri din trei nu se ia nicio măsură.

Pentru un sociolog interviuvat de radioul France Info, „rezultatele acestei anchete demonstrează că violenţele sexiste şi sexuale există şi într-un mediu – jurnalismul – care ar fi putut să fie mai protejat întrucât se presupune că este populat de o anumită formă de elită culturală şi socială”.

Violenţele sexiste şi sexuale, „masive” în presa franceză
416