Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Grégory Rateau: „E greu de spus că francofonia este răspândită în toată România”

rateau.jpg

Scriitorul, jurnalistul si scenaristul francez Grégory Rateau tràieste de mai multi ani în România
Scriitorul, jurnalistul si scenaristul francez Grégory Rateau tràieste de mai multi ani în România
Image source: 
FB Grégory Rateau

In cadrul sezonului Franţa-România, editura L’Harmattan organizează zilele acestea o „săptămână românească”. Serate literare, proiecţii de filme, degustări de preparate culinare – nimic nu lipseşte de pe agendă. Marţi seara a avut loc prima întâlnire literară în jurul unor scriitori francezi şi români, tema aleasă de organizatori fiind „Viaţa în afara frontierelor ţării sale”.

Unul dintre autorii invitaţi să evoce „viaţa în afara frontierelor ţării sale” a fost Grégory Rateau, redactor-şef al primului site de informaţii în limba franceză consacrat României. E vorba de lepetitjournal.com. Grégory Rateau trăieşte de câţiva ani în România şi a publicat în 2016, o carte, un jurnal de voiaj, intitulat „Hors-piste en Roumanie, récit d’un promeneur”, publicat la editura L’Harmattan. L-am întrebat pe autor – care este şi jurnalist, scenarist şi producător de filme, cum este pentru el această „viaţă în afara frontierelor ţării sale”, în afara Franţei.

„Pentru un francez, a trăi în afara frontierelor ţării sale nu este acelaşi lucru ca pentru oameni de alte naţionalităţi. Noi, francezii, suntem relativ bine primiţi în străinătate şi, în plus, putem alege să plecăm sau să rămânem, ceea ce nu e cazul tuturor. De exemplu, românii care vin în Franţa nu au întotdeauna posibilitatea să aleagă.”

Cum aţi ajuns să vă stabiliţi în România?

„La Paris, animam cluburi de cinefili, predam cinematografia şi scriam scenarii de filme. Când am ajuns în România, un om de afaceri foarte bogat mi-a propus să fac documentare pentru a da puţin o altă imagine despre ţară. Am avut câteva probleme cu el şi proiectele s-au oprit. Cum literatura a fost dintotdeauna pasiunea mea, am reunit toate anectodele despre această „aventură” într-o carte de poveşti de călătorie. Dealtfel, când am plecat în România am dus cu mine multe astfel de jurnale de voiaj, în particular cele scrise de Nicolas Bouvier. Am încercat deci să reunesc totul în ceea ce aş numi „texte metrou”, texte care sunt adresate mai ales citadinilor. Imi imaginam pe cineva care se urcă într-un metrou şi zilnic ia o gură de oxigen citind aceste mici texte despre România. O ţară în care – lucru rar în Europa zilelor noastre – te mai poţi pierde.”

După ce aţi petrecut mai mulţi ani acolo, în România, ce privire aruncaţi asupra ţării, ce părere aveţi despre România de azi?

„Azi am o părere mai lucidă despre România faţă de cea pe care o aveam când am scris cartea. Atunci, la începutul şederii mele acolo, mi se părea că la ţară am regăsit Raiul pe pământ, mă simţeam ca în copilărie. Azi, trăind la faţa locului şi conducând un site de informaţii, sunt confruntat cu realitatea, sunt nevoit să-i informez zilnic pe oameni. Cert, pentru un jurnalist este pasionant dar pentru oamenii de rând, viaţa de zi cu zi este foarte grea. In fapt, multe iniţiative nu sunt sprijinite de guvern. Oamenii trebuie deci să se implice direct, să facă treaba guvernanţilor pentru ca ţara să avanseze. Este ceea ce am încercat să le explic unora dintre intelectualii veniţi la seara literară de la L’Harmattan şi care trăiesc de multă vreme în Franţa. Ei critică sistematic toate iniţiativele dar nu aşa vor avansa lucrurile, nu aşa se vor schimba mentalităţile şi nu aşa va evolua România. Cert, se poate vorbi despre România când eşti în afara ţării dar, concret, trebuie făcut ceva şi la faţa locului, în România, pentru această ţară.”

Intâlnirea la care aţi participat se înscrie în cadrul sezonului Franţa-România, sezon care are ca leitmotiv „uitaţi de clişee”. Dvs, când aţi ajuns în România, ce clişee, ce idei preconcepute aveaţi despre ţară?

„Eu personal nu aveam niciun clişeu, nici o idee preconcepută, despre România. E adevărat că pe vremea când trăiam încă la Paris, am fost în legătură cu o jurnalistă româncă şi mă interesasem despre ţara ei. Apoi, sunt fascinat de autorii români iar preferatul meu este Panait Istrati, unul dintre cei mai mari scriitori din Balcani. Mai există apoi şi alţi mari scriitori precum Cioran şi Eliade, deci nu puteam avea decât respect pentru România.”

Azi se serbează Ziua Internaţională a Francofoniei. Cum vi se pare România, mai mult sau mai puţin francofonă de când aţi ajuns acolo? Care este din punctul Dvs. de vedere situaţia francofoniei în România?

„Am impresia că din punct de vedere cultural, franceza este în prima linie. Dar asta este o impresie pe care o pot avea şi pentru că lucrez în acest sector, sunt înconjurat zilnic de francofoni. Când merg însă altundeva în România, francofonia a cam dispărut, e greu să găseşti un vorbitor de franceză la ţară. Francofonia este deci prezentă mai ales la Bucureşti. In capitală sunt foarte mulţi profesori de franceză, mulţi tineri care vorbesc limba franceză. Dar de la asta, până la a vorbi despre o francofonie răspândită pe întreg teritoriul ţării, e cale lungă.”

Grégory Rateau: „E greu de spus că francofonia este răspândită în toată România”
593