Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Presa franceză despre “clovnul prezidenţialelor ucrainene”

"Ucraina: comicul Zelenski la porţile puterii". Am citat un titlu din cotidianul Le Figaro legat de alegerile prezidenţiale din Ucraina, alegeri al căror prim tur de scrutin are loc duminică. De mai multă vreme presa franceză se interesează de acest “personaj” fără experienţă politică dar pe care sondajele îl dau favorit pentru postul de preşedinte.

În luna februarie cotidianul catolic La Croix îl califica pe Volodimir Zelenski drept “clovnul prezidenţialelor ucrainene”. Termenul este preluat şi de alte publicaţii, de exemplu revista Marianne sau de cotidianul Libération. Cotidianul Le Monde a scris despre “insolenţa” pe care acest star al improvizaţiei a transformat-o în armă politică.

Cotidianul Le Figaro constată însă, cu o oarecare nelinişte, că într-o ţară ca Ucraina, care se află în război cu Rusia, ar putea veni la putere un astfel de individ. Cotidianul francez îi citează însă şi pe unii ucraineni exasperaţi care s-au săturat de vechile figuri ale peisajului politic din ţara lor, precum şi de corupţia legată de numele lor. Un politolog ucrainean îl defineşte pe Zelenski ca un "cocktail derutant de inteligenţă şi incompentenţă". Tot Le Figaro îl citează pe un diplomat occidental uluit de ceea ce se întîmplă în Ucraina: oamenii confundă aproape ficţiunea cu realitatea, spune el, şi sunt gata să aleagă în funcţia de preşedinte un umorist care a jucat rolul unui preşedinte într-un serial de mare succes.

Nu este însă pentru prima dată că industria de divertisment şi mai ales cea televizuală îşi fac loc în politică. Să ne amintim că în Italia un anume Silvio Berlusconi a fost şi el tratat de clovn, ca să nu mai spunem că un anume Donald Trump s-a impus în atenţia publicului întîi ca animator pe micul ecran.

Intr-un registru mai filozofic am putea spune însă că lumea s-a întors pe dos. Pe vremuri existau regi şi seniori care aveau la curţile lor bufoni. Rolul bufonilor era important în evul mediu pentru că uneori ei erau singurii cărora li se permitea să rîdă de defectele celor puternici. Iată însă că istoria se amuză ajutîndu-i pe bufoni, în epoca modernă, să ia ei puterea. Ceea ce spune multe despre cît s-a degradat practica politică.