Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alegerile europene: numărătoarea inversă a început

gettyimages-524648442_1_0.jpg

Parlamentul european de la Strasburg
Parlamentul european de la Strasburg
Image source: 
Eddy LEMAISTRE / Contributeur / Getty Images

Peste exact două luni vor avea loc alegerile europene, un test crucial pentru capacitatea Uniunii Europene de a-şi depăşi angoasele identitare, frustrările şi îndoielile, şi de a stopa un proces de fragmentare. Numărătoarea inversă este lansată pentru partidele care prezintă candidaţi în acest context. Luăm acum pulsul febrilităţii electorale în Franţa.

Preşedintele Emmanuel Macron a avut în ultimele trei luni atîtea probleme cu revoltele “vestelor galbene” încît nu s-a putut concentra pe strategia legată de alegerile europene. Partidul său, La République en Marche, se află însă în fruntea sondajelor la intenţiile de vot. In acest moment formaţiunea prezidenţială este cotată cu 23,5 la sută din intenţiile de vot şi speră să trimită un număr important de deputaţi în Parlamentul european. Precizez în paranteză că în 2014, cînd au avut loc precedentele alegeri europene, această formaţiune nu exista. Deci scrutinul de pe 26 mai este un test din multe puncte de vedere pentru "mărşăluitori" ("les marcheurs") cum li se spune celor care îl susţin pe Emmanuel Macron.

Sondajele plasează în poziţia a doua, cu 21,5 la sută din intenţiile de vot, formaţiunea de extremă dreapta, naţionalistă, condusă de Marine Le Pen. Fostul Front Naţional, rebotezat "Ressemblement national" (Adunare sau reunire naţională) se vrea primul partid de opoziţie din Franţa, ceea ce de fapt şi este. Marine Le Pen, care între timp şi-a moderat discursul legat de Europa şi nu mai cere, de exemplu, renunţarea la moneda comună euro, doreşte deci, prin numărul de deputaţi pe care îl va trimite în Parlamentul de la Strasbourg, să-şi consolideze statura politică în Franţa. Pe plan european ea beneficiază de simpatii în Italia, Ungaria, Austria şi poate şi în alte ţări.

Dreapta clasică, fostul partid gaullist sau neogaullist, cel care i-a adus la putere pe Jacques Chirac şi Nicolas Sarkozy, încearcă să recupereze terenul pierdut după înfringerea la prezidenţialele de acum doi ani. Republicanii sunt cotaţi cu 12 la sută din voturi, şi dinamica lor pare satisfăcătoare.

În tabăra stîngii domneşte diviziunea şi confuzia. Ecologiştii nu se înţeleg cu radicalii lui Jean-Luc Mélenchon, iar comuniştii nu vor să se alieze cu socialiştii. Un nume încearcă, în tabăra stîngii, să se impună, Raphaël Glucksmann, fiul filozofului André Glucksmann. El a creat o mişcare numită "La Place publique" (Piaţa publică) şi încearcă să unească în perspectiva acestui scrutin diversele facţiuni ale stîngii.

Alegerile europene riscă să fie penalizate din cel puţin două direcţii. Absenteismul este important la acest scrutin. În 2014 nu s-a deplasat la vot 56 la sută din electoratul european. Un al doilea pericol este ca alegătorii francezi, în loc să voteze cu gîndul la Europa, să transforme scrutinul într-un fel de referendum pro sau anti-Macron. De altfel preşedintele este aşteptat cu noi măsuri în vederea calmării spiritelor în Franţa, iar dacă aceste spirite nu vor fi calmate mai mult ca sigur ele vor vota împotriva Europei pentru a-l penaliza pe preşedinte.