Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (157) : O cronică trilingue.

000_hkg10235143_0.jpg

Ghidul Michelin este tradus în numeroase limbi
Ghidul Michelin este tradus în numeroase limbi
Sursa imaginii: 
AFP/Kazyhiro Nogi

La început a fost o firmă care producea pneuri pentru maşini. O firmă pe nume Michelin, astăzi celebră în toată lumea mai ales datorită ghidurilor turistice pe care le publică. Între 1900 şi momentul prezent s-au vîndut în lume, doar în limba franceză, peste 35 de milioane de ghiduri Michelin. El repertoriază în special hoteluri şi restaurante, dar se ocupă şi de turismul verde, sau ecologic. În ce priveşte restaurantele care fac eforturi disperate ca să "pătrundă" în ghidul Michelin, nu vă sfătuim să luaţi masa în ele decît dacă v-aţi evaluat cu grijă bugetul. Scriitorul Virgil Tănase, veţi înţelege din ton, nu este tandru cu elitismul practicat de acest ghid.

Mare eveniment mare!  Préparé, comme il se doit, par quelques indiscrétions dans la presse, urmate de o prezentare cu surle și trâmbițe la sala Gaveau în fața unui public ales pe sprânceană, choyé par une vedette de la télévision qui aujourd’hui se refait une virginité dans l’écologie et l’humanitaire. L’heure est grave, la France frémit, sudori reci curg șuvoi pe fruntea celor incriminați, ceilalți salivează deja cu sufletul la gură. Ca-n fiecare început de an apariția ghidului Michelin este un eveniment de seamă în Franța și mondial depuis que le tourisme international a connu un si prodigieux développement. Au tout début du siècle passé, distribué gratuitement aux cyclistes et aux premiers automobilistes, le guide des pneus Michelin se contentait d’indiquer à ceux qui descendaient vers la Côte d’Azur quelques relais unde puteai mânca cuviincios.

Ideea care pe-atunci nu era ce-avea să fie, a căpătat amploare când circulația automobilelor s-a dezvoltat și odată cu ea pretențiile celor care, putându-și-le cumpăra și suficient de înstăriți ca să colinde Franța în căutare de soare și de mare, ils ne se contentaient plus d’une simple tambouille et voulaient qu’on leur indique « les bonnes tables ». Les fameuses étoiles ale ghidului Michelin, care, una, două sau trei, încununează meritele maeștrilor bucătari, au apărut în 1926.

De-atunci încoace, iarnă, vară, ploaie, vânt, „inspectorii” anonimi ai ghidului colindă Franța, gustă, apreciază, fac rapoarte, confruntate cu alte rapoarte, și-n cel mai mare secret conferă faimoasele stele qui assurent aux heureux élus une clientèle abondante et disposée à payer cher le plaisir d’une bonne chair. Le guide Michelin se vend en France à presque un demi-million d’exemplaires tous les ans, și de un număr de ani afacerea s-a întins pe mai multe continente – nous sommes en pleine époque de la mondialisation, non ? Aujourd’hui il y a des guides Michelin pour un nombre important de pays où l’art de la cuisine est devenu un bun cultural la fel de însemnat, pentru cei care pot să plătească scump asemenea plăceri ale cerului gurii, ca și operele marilor artiști. Decât să pritocească cuvintele, sunetele sau culorile, aceștia ar face mai bine să nască o cremă din rădăcină de sparanghel – c’est à l’ordre du jour puisqu’elle a valu une troisième étoile à un restaurateur d’Annecy.

Nous le félicitons et sommes en mesure de vous annoncer que cette année, avec deux nouveaux promus, Franța se poate mândri cu 27 de restaurante cu trei stele. Alte cinci au fost înălțate la rangul de două stele unde se regăsesc în tovărășia unui retrogradat care pierde o stea din cele trei obținute cu numai un an în urmă. Ca dovadă că și-n gastronomie sorii se nasc și mor : l’art de la table acquiert ainsi une dimension cosmique. Un adevărat miracol : grație prețurilor astronomice ceux qui goûtent au Ritz, pentru  135 de euro, un copan de pasăre cu raci, gratiné de blettes au vieux parmésan, avec bonbon acidulé et vinaigrette cabernet, s’offrent pour le temps d’un dîner une âme de cosmonaute care a decolat de pe pământul oamenilor de rând și se rotește acum printre aștri.

Certes, ce n’est que la partie visible de l’iceberg. Așa de pildă, judecând după acest aparat ideal pentru a măsura gândirea publică, televiziunea, qui, en France, fait la part belle aux émissions de cuisine, aux concours gastronomiques et aux portraits des grands maîtres coqs putem cu drept cuvânt spune că artiștii plastici care acum treizeci, patruzeci de ani inventau arta consumabilă et, tel notre Paul Neagu, donnaient à manger leurs oeuvres aux visiteurs de l’exposition, erau adevărații premergători ai artei ultra-actuale ai cărei maeștri sunt bucătarii, plus recherchés et plus chers que les stars de cinéma.

Vă înțeleg neliniștea : și eu, ca și dumneavoastră, mi-am obosit la școală ochii buchisind „Ab urbe condita”, citez : « les cuisiniers que l’on tenait jadis pour des esclaves de dernière catégorie, spune Titus Liviu, et que l’on traitait en conséquence, ont commencé à se vendre à prix d’or et la cuisine a devenit dintr-o ocupație subalternă o disciplină artistică (quod ministerium fuerat, ars haberi coepta). Luxul de-atunci nu era, de fapt, decât un prim semn al depravării viitoare (semina erant futurae luxuriae) ».

Și, vai, istoria ne-a dovedit cu prisosință qu’il avait raison.

 

 
Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (157)