Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Summit la Bruxelles: în căutarea unui Brexit cît mai puţin nefast pentru ambele părţi

2017-10-20t080141z_63830418_rc1a4c9f2c70_rtrmadp_3_eu-summit_0.jpg

Theresa May şi Donald Tusk la un precedent summit european la Bruxelles.
Theresa May şi Donald Tusk la un precedent summit european la Bruxelles.
Image source: 
REUTERS/Geert Vanden Wijngaert/Pool

Sefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene se întîlnesc din nou la Bruxelles pentru a discuta despre Brexit. Cei 27 se pregătesc să acorde Marii Britanii un nou răgaz, se afirmă din numeroase surse, deşi preşedintele francez Emmanuel Macron ar fi vrut ca "divorţul" britanicilor de Uniunea Europeană să se pronunţe mai repede, indiferent în ce condiţii. Înainte de reuniunea "crucială" de miercuri 10 aprilie (expresia aparţine Agenţiei France Presse), Emmanuel Macron s-a consultat cu cancelara germană Angela Merkel. Aceasta s-a exprimat ceva mai devreme în favoarea unei amînări a Brexit-ului dincolo de data de 30 iunie, pentru ca ieşirea Marii Britanii din Uniune să se poată face cu minimum de efecte negative de o parte şi de alta.

Cotidianul Le Monde, în general bine informat, consideră că europenii s-au îndreptat spre opţiunea cea mai înţeleaptă. Altfel spus aceea de a i se acorda Marii Britanii un nou răgaz, mai lung, chiar şi de un an. In felul acesta va putea fi evitat scenariul unu “no deal” care ar fi penalizant şi de o parte şi de alta. 

Avantajul în acest caz ar fi că şefii de stat şi de guvern europeni nu vor mai fi obligaţi să ţină un summit la fiecare două sau trei luni pentru a discuta depre Brexit.

Francezii au o vorbă: “donner du temps au temp”. Ceea ce am putea traduce prin "să lăsăm timpul să-şi facă treaba". Preşedintele Consiliului european, polonezul Donald Tusk, a recurs recent la această sintagmă pentru a-şi face cunoscută poziţia.

Si francezul Michel Barnier, care a primit din partea Uniunii Europene misiunea de a se ocupa de Brexit, a afirmat că europenii nu vor fi în nici un caz primii care să opteze pentru scenariul “no deal”, adică al ieşirii Marii Britanii din Uniune fără acord.

Tot Le Monde este de părere că preşedintele Emmanuel Macron s-a regăsit izolat în contextul discuţiilor pregătitoare pentru acest nou summit de la Bruxelles. Iar Le Figaro vorbeşte despre o "intransigenţă calculată" a preşedintelui francez. Acesta din urmă şi-a manifestat în mai multe rînduri “agasarea” şi “nerăbdarea” în faţa ezitărilor britanice, şi reproşează de fapt Londrei că prin eternizarea divorţului paralizează întreaga Uniunii Europeană.

Nu este însă pentru prima dată că Franţa se arată “intransigentă” cu Marea Britanie în contextul construcţiei europene. Generalul de Gaulle s-a opus în două rînduri, în 1963 şi în 1967, intrării Marii Britanii în ceea ce la acea oră se numea Piaţa Comună. Charles de Gaulle, ne explică Le Figaro, considera că Marea Britanie, prin caracterul ei insular, nu-şi avea locul natural în proiectul european.

Corespondentul la Bruxelles al cotidianului Libération, Jean Quatremer, aminteşte într-un articol şi faptul că Marea Britanie a fost întotdeauna "o excepţie" în cadrul Uniunii Europene. De la intrarea lor în Uniune, în 1973, britanicii au insistat mereu să obţină condiţii speciale şi derogări. Ori, spune jurnalistul francez, iată că şi acum, la ieşire, tot prin condiţii derogative înţeleg britanicii să se îndepărteze de casa europeană.

Există şi un fel de anecdotă care circulă în acest sens. Pînă la votul de acum doi ani, spun gurile rele, Marea Britanie a fost întotdeauna cu un picior în interiorul Uniunii şi cu un picior înafară, iar de la vot încoace sunt… invers.

Jean Quatremer este foarte dur în analiza sa cu britanicii şi consideră că de la bun început ei au fost "coşmarul Uniunii Europene". Britanicii, mai precizează el, au frînat întotdeauna ceea ce nu au putut bloca în interiorul Uniunii: proiectele legate de apărarea europeană, de politică externă concertată, de bugetul comun, de reglementările sociale…

Revenind însă la ceea ce se decide la Bruxelles: din diverse surse se arată că europenii, în cazul în care vor acorda din nou un lung răgaz Londrei, vor impune cîteva condiţii drastice, precum şi verificări periodice. In presa franceză se vorbeşte şi despre primele paşapoarte emise în Marea Britanie pe care nu mai figurează menţiunea "Uniunea Europeană". Trist moment, cel puţin pentru cei care consideră că adevăratul coşmar este desprinderea Marii Britanii de Uniunea Europeană, şi nu prezenţa ei, în ciuda "extravaganţelor" britanice, în sînul edificiului european.  

  

225