Grupul francez Zakouska şi muzica lăutărească

Ultimul concert parizian al grupului Zakouska a avut loc într-o sală foarte simpatică şi cunoscută din cartierul Belleville, numită Studio de l’Ermitage. La sfârşitul reprezentaţiei am stat de vorbă cu Arthur Bacon, acordeonistul grupului, şi l-am întrebat cum a ajuns să interpreteze muzică cu influenţe tradiţionale româneşti.

Arthur şi colegii lui au descoperit muzica românească acum aproape un deceniu. Graţie Alinei, una dintre violonistele formaţiei, plecată în România ca să-şi regăsească o prietenă care se oprise ca să lucreze cu un acordeonist în satul Diţeşti, lângă Ploieşti. Aline s-a dus acolo, a ascultat, cântat şi înregistrat multă muzică şi când s-a întors la Strasbourg, le-a pus-o colegilor s-o asculte. „A fost oarecum momentul decisiv când am ascultat muzica aia, ne-a plăcut imediat” spune Arthur.

Plecând de la acele înregistrări s-a creat primul album al grupului Zakouska. O parte din formaţie s-a întors apoi la Diţeşti unde a lucrat din nou cu acordeonistul Lucian Bondilă. El le-a deschis gustul şi i-a iniţiat în muzica românească.

Elodie Messmer este una dintre cele două violoniste ale formaţiei. Pentru ea, ca violinistă, a fost destul de special pentru că acordeonistul juca foarte repede. La început, Elodie spune că „i-a fost greu să ţină ritmul pentru că ornamentele muzicale de la vioră nu sunt deloc aceleaşi cu cele de la acordeon.” Nişte zile la rând l-a decepţionat pe român dar la sfârşit a înţeles cum se face şi lucrurile s-au petrecut mai bine. Şederea la Lucian Bondilă a fost foarte intensivă. După ce jucau cu el, francezii mergeau la serbări ca să cunoască şi alţi muzicanţi. „A fost de-a dreptul magic” recunoaşte Elodie Messmer.

Arthur spune de partea sa că pentru ei, statul la Diţeşti „a fost o portiţă de intrare pentru că muzica asta e o formă de limbaj; dacă nu o interpretezi cu stil, cu ornamentele ei, îşi pierde o parte din sens. A avea acces la asta ne-a permis să ne lansăm cu muzica de acest gen” afirmă acordeonistul francez.

„După părerea mea, noi, care nu suntem români, nu avem nicio legitimitate ca să interpretăm această muzică şi nu văd interesul s-o copiem pentru că nu am crescut în mediul acela. Am decis deci să inserăm imediat în muzica românească influenţele noastre: puţină muzică clasică, un pic de jazz, puţină muzică indiană” zice Elodie Messmer.

Inainte de a ne despărţi, îl rog pe Arthur Bacon să-mi spună cu ce amintiri a rămas din România. „După Diţeşti am plecat spre Reghin unde am stat la un preot. Nu ne-a dus să vizităm vreo mânăstire din zonă ci fabrica de viori de acolo. De la Reghin am plecat spre Constanţa unde am întâlnit alţi oameni. A fost deci pentru noi un fel de voiaj iniţiatic în care eram dornici, deschişi, să ne întâlnim cu oameni noi” spune acordeonistul de la Zakouska.