Notre-Dame: după incendiu, şantierul uriaş al reconstrucţiei

Teza accidentală este cea privilegiată de anchetatori, „teza unui incendiu care a pornit de la şarpantă şi de la lucrările în curs la nivelul acoperişului. Nimic nu ne arată că ar fi putut să fie un act voluntar”. O spune chiar Rémy Heitz, procurorul Parisului.

Ancheta care a debutat se anunţă extrem de delicată şi anevoiasă. Pentru moment, s-a început déjà audierea primilor martori, mai exact a muncitorilor care lucrau pe schelă luni. Cum însă locul de unde a plecat incendiul a fost în mare parte distrus, e puţin probabil ca anchetatorii să găsească probe materiale pentru a explica originea focului.

Reamintim că în vederea restaurării turlei centrale – cea care a căzut luni seara – şi a a acoperişului, pe acesta din urmă, pe acoperişul lui Notre-Dame, a început să se monteze încă de anul trecut din iulie, o enormă schelă în greutate de circa 500 de tone şi formată dintr-o jumătate de milion de tuburi. Santierul, evaluat la 150 de milioane de euro, urma să dureze până anul viitor.

Azi, lucrările iniţiale au dispărut bineînţeles de pe lista priorităţilor monumentelor istorice. A început însă o primă evaluare a pagubelor de la Notre-Dame. José Vase de Matos, şef al brigăzii de pompieri din Paris, spune că „elemente fundamentale ale clădirii sunt în securitate: cele două turnuri în care se află clopotele mari, pasarelele din interior care permit circulaţia, sunt şi ele consolidate. Rămâne sub semnul întrebării inima catedralei, cea aflată sub schelă, unde s-a prăbuşit turla – „la flèche” – lăsând o gaură uriaşă în plafon.”

Şarpanta – 100 metri lungime, 13 lăţime şi 10 înălţime – era botezată „la forêt”

Dacă vitraliile rozei de pe faţada sudică – cea dinspre Sena – din secolul 13 par a fi intacte, cele din nord, dinspre insula Cité, au suferit.

Enorma şarpantă – 100 metri lungime, 13 lăţime şi 10 înălţime – botezată „la forêt” adică pădurea, a folosit drept combustibil pentru incendiu şi a ars apoi complet, a fost carbonizată. La fel şi o parte din bolţi s-a prăbuşit. S-a distrus complet şi acoperişul din plumb. In fine, încă de luni seara, turla înaltă de 93 metri şi fabricată din cupru a căzut sub ochii increduli ai asistenţei.

Ce a scăpat de flăcări sunt cele 16 statui – evanghelişti şi apostoli – coborâţi săptămâna trecută de pe acoperişul catedralei pentru a fi curăţaţe şi restaurate. Au scăpat de asemenea relicve importante precum sfânta coroană de spini care ar fi stat pe capul lui Hristos, unul din cuiele cu care acesta ar fi fost răstignit şi o bucată din crucea pe care a fost răstignit. Altarul din interiorul catedralei a scăpat şi el de flăcări, ca şi crucea uriaşă din interior.

Firma Charlois, primul producător francez de lemn de stejar, a promis că va face o donaţie în natură pentru reconstucţia şarpantei. Liderul societăţii se arată însă îngrijorat de disponibilităţile în lemn pentru a reconstrui Notre-Dame. In opinia lui, „nu există azi în Franţa stocuri de lemn déjà tăiat şi disponibil pentru un asfel de şantier. Charlois reaminteşte că „acum 8 secole au trebuit circa 1.300 stejari pentru a construi şarpanta lui Notre-Dame, lucru care echivalează cu cel puţin trei mii de metri cubi de lemn.”

Philippe Plagnieux, profesor de istoria artei medievale la universitatea Sorbona, reaminteşte că „în şarpantă existau lemne din mai multe epoci – secolele 12 şi 13. Apoi, restaurarea istorică din secolul 19, realizată de Viollet-le-Duc, i-a dat catedralei acest aer de icoană cu turla din lemn şi metal, o adevărată identitate pentru catedrală care azi a dispărut în flăcări.”

Pe lista bilanţului, incomplet la ora aceasta, figurează şi marea orgă de la Notre-Dame cu cele 8.000 de tuburi ale sale, una dintre cele mai importante din lume şi clasată şi ea pe lista monumentelor istorice. Primele informaţii spun că orga a scăpat în mare parte de flăcări dar că totuşi va trebui probabil demontată şi verificată în profunzime.

Cum se explică faptul că pompierii, 400 la faţa locului, nu au reuşit să stăpânească focul mai repede?

Acoperişul lui Notre-Dame se află la 45 de metri de sol. Braţele şi scările utilajelor de pompieri sunt capabile să urce la 30 chiar dacă mai departe, tunurile de apă pot atinge ţinte mai sus. Si în acete condiţii, intervenţiile sunt delicate, extrem de dificile din spusele experţilor.

Apoi, mai există şi tehnici diferite de a ataca focul. Spre deosebire de pompierii americani, cei francezi intervin mai degrabă din interior şi nu din exterior. O tactică mai periculoasă pentru soldaţii focului dar mai eficientă pentru a salva patrimoniul. Intr-adevăr, dacă pompierii s-ar concentra numai pe exterior, există riscul ca flăcările şi gazele fierbinţi, care pot atinge 800°C, să fie dirijate spre interior provocând astfel daune şi mai mari.

In fine, trebuie spus că Notre-Dame este bine echipată în alarme anti-incendii care luni au funcţionat foarte bine, încă de la ora 6 şi jumătate seara. Ce nu se poate instala însă în astfel de monumete istorice sunt aparate de stingere automate întrucât ele riscă să provoace daune importante.

Nu în ultimul rând, potrivit asiguratorului MMA citat de ziarul Le Monde, numai în regiunea pariziană se declanşează pe diverse şantiere un incendiu la fiecare trei zile. Inainte de catedrala Notre-Dame, şi alte monumente istorice au avut de suferit: hotelului Lambert din secolul 17, de pe Ile-Saint-Louis, la Paris, i-a ars acoperişul în 2013. In acelaşi an, Casa radio, fostul sediu al radioului nostru, a luat şi ea foc parţial. In 2015, celebra Cetate a ştiinţelor şi industriei de la Villette a fost şi ea mistuită de flăcări după ce sistemul anti-incendiu fusese dezamorsat din cauza unui şantier.

Incendiul de la Catedrala Notre-Dame a fost cel mai probabil rezultatul unui accident și nu există niciun semn care să arate că focul a fost pus intentionat.

Santierul reconstructiei va dura 15-20 de ani si va costa sute de milioane de euro - Foto: Stéphane de Sakutin/AFP