Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Broderii bizantine în prima expoziţie de artă românească la Louvre Paris

detaliu_din_steagul_cu_sfantul_mare_mucenic_gheorghe_daruit_la_1500_de_stefan_cel_mare_manastirii_zografu_din_muntele_athos.jpg

Detaliu din steagul cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe daruit la 1500 de Stefan cel Mare Manastirii Zografu din Muntele Athos.
Detaliu din steagul cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe daruit la 1500 de Stefan cel Mare Manastirii Zografu din Muntele Athos.
Image source: 
Cristina Teaca

Cel mai cunoscut muzeu din lume, muzeul Louvre din Paris adăposteşte, în premieră, o expoziţie de artă românească. De joi sunt expuse broderii bizantine româneşti de secol XV şi XVII. Poate fi văzut steagul cu chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, brodat în urmă cu 500 de ani şi dăruit de  Ştefan cel Mare Mănăstirii Zografu din Muntele Athos. Steagul a fost recuperat de un detaşament al armatei franceze, în timpul primului Război Mondial şi a fost remis de către Franţa statului român în 1917.

Aproximativ 30 de broderii, create între 1437 şi până la sfârşitul secolului al 17-lea, pot fi văzute la Louvre.

Emanuela Cernea de la Muzeul Naţional de Artă a României a fost prezentă la inaugurarea expoziţiei, în Paris. Am întrebat-o unde sunt păstrate în mod normal aceste opere de artă :

“Piesele provin din colecţiile mai multor instituţii publice ori mănăstiri din România. Cele mai multe provin de la Mănăstirea Putna – 12 broderii din vremea lui Stefan cel Mare şi chiar o broderie bizantină. Alte zece broderii provin de la Muzeul Naţional de Artă al României, două de la Muzeul Mănăstirii Suceviţa, două de la muzeul Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi iar stindardul liturgic sau de luptă a lui Stefan cel Mare care a fost împrumutat de către Muzeul Naţional de Istorie al României. Există obiecte ce provin din arhivele diplomatice din Bucureşti şi din Franţa, de la Biblioteca Bizantină din Muzeul Louvru ori din alte muzee franceze. Nu în ultimul rând, din arhivele Gabriel Millet, unul dintre documentariştii cei mai importanţi ai artei de tradiţie bizantină din spaţiul balcanic şi sud-est european.

Se cunoaşte cine a lucrat la ele?

Este una dintre întrebările care îi preocupă cel mai mult pe specialişti. Si sigur că aici este loc pentru foarte multă fantezie pentru că documentele istorice lipsesc aproape cu desăvârşire. Chestiunea atelierelor de broderie medievală e o chestiune cu răspunsuri aproximative. Sunt cunoscute anumite nume, în mod excepţional anumite brodeuze ori brodeuri şi-au înscris numele pe obiectele brodate, dar aceste inscripţii lasă şi ele loc la diverse interpretări. Există situaţii în care este inscripţionat numele unei prinţese, a unui voievod ori a unui egumen, cum este cazul epitafului egumenului Silvan de la Neamţ din expoziţie. De regulă se consideră că este darul persoanei menţionate pe broderie şi nu indică în mod categoric faptul că acea persoană a brodat.

epitaful_lui_silvan_poarta_numele_egumenului_care_l-a_daruit_manastirii_neamt_in_anul_1437._este_realizat_din_matase_fir_de_aur_si_argint_cu_contururi_subliniate_de_mici_perle.jpg

Epitaful lui Silvan poartă numele egumenului care l-a dăruit mănăstirii Neamţ în anul 1437. Este realizat din mătase, fir de aur şi argint, cu contururi subliniate de mici perle.
Epitaful lui Silvan poartă numele egumenului care l-a dăruit mănăstirii Neamţ în anul 1437. Este realizat din mătase, fir de aur şi argint, cu contururi subliniate de mici perle.
Image source: 
mnar.arts.ro

Sunt informaţii care ne permit să considerăm că aceste ateliere funcţionau în curţile voievodale, mai exact în curtea doamnei. Se ştie că a existat un adevărat interes pentru aceste, să zicem aşa, mici şcoli de broderie de curte iar călătorii străini adesea evocă faptul că doamnele şi boieroaicele se ocupau cu această artă toată ziua, coseau foarte frumos şi se întreceau în a dărui broderiile sau lucrurile cusute de ele înalţilor demnitari care le vizitau.

Există şi informaţii care spun că doamnele noastre îşi permiteau mai mult decât se întâmpla în ţările vecine, să cumpere, să salveze sclave albe din târgurile de sclavi de la Constantinopol. Există documente care povestesc despre sumele exorbitante pe care le plateau pentru aceste femei cu talente speciale. Iar preţul celor care ştiau să coasă sau să împletească era dublu ori triplu faţă de celelalte sclave. Deci cumva putem să reconstituim din aceste informaţii, această secvenţă a atelierului care funcţiona la curtea doamnei. Sigur, preocupată în egală măsură să doteze membrii familiei voievodale cu costume preţioase. Făceau probabil, în egală măsură, croitorie şi aplicaţii preţioase pentru costumele de curte. Iar pe lângă aceste lucruri pe care le făceau pentru vestimentaţia de zi cu zi, brodau, cu siguranţă şi pentru biserică.

Este o ipoteză pe care o lansăm cu o foarte mare rezervă pentru că informaţiile nu sunt categorice, documentele istorice lipsesc, singurele lucruri care pot vorbi despre ce s-a întâmplat în vremurile acelea sunt chiar broderiile. În faţa lor fiecare dintre noi îşi poate imagina cine, când, în ce context, de ce … a făcut lucruri de o asemenea frumuseţe şi de o asemenea calitate şi a reuşit să le facă să dainuiască atât de multe secole."

Văluri liturgice sau decorative sunt expuse în cel mai cunoscut muzeu din lume. De asemenea, acoperăminte de mormânt moldoveneşti, realizate manual din fir de aur ori argint, pietre preţioase, catifea ori mătase.

Ele au fost făcute pentru membrii familiilor voievodale sau boiereşti ori înalţii ierarhi ai vremii.

acoperamantul_de_mormant_al_lui_ieremia_movila._broderie_de_mari_dimensiuni_-237_m_pe_145_m_realizata_in_anul_1606.jpg

Acoperamântul de mormânt al lui Ieremia Movila. Broderie de mari dimensiuni -2,37 m pe 1,45 m, realizata în anul 1606.
Acoperamântul de mormânt al lui Ieremia Movila. Broderie de mari dimensiuni -2,37 m pe 1,45 m, realizata în anul 1606.
Image source: 
Cristina Teaca

Unele sunt obiecte de cult, altele sunt ornamentale, explică pentru RFI Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, prezent la inaugurarea expoziției:

“Aceste acoperăminte de mormânt au pe ele icoane. Pe acoperămintele de mormânt ale domnitorilor Ieremia şi Simion Movilă se află o icoană a Învierii şi una a Sfintei Treimi – care se numeşte în greceşte Filoxenia.

Ea înseamnă iubirea de străin, iubirea de sărac. Străinul este oricine nu sunt eu. Iar prin dragostea faţă de celălalt ajungem să vedem lumina Învierii. Iar ei sunt reprezentaţi cu ochii deschişi. Pentru că prin moarte ei nu sunt orbi. Nu ne ducem în neant ci ne ducem spre Înviere pentru că această poartă ne-a deschis-o Hristos prin moartea şi învierea sa. Deci iată că într-un simplu acoperământ de mormânt, domnitorii noştri îşi mărturiseau credinţa. Ei au fost ctitori de mănăstiri, de biserici pe care le avem până astăzi.

Întrorcându-ne puţin la această tragedie franceză - incendiul de la Notre Dame, ne dăm seama ce valoare are, în istorie, fiecare obiect, fiecare construcţie, fiecare lucru pe care înaintaşii noştri ni le-au lăsat. Trebuie să purtăm mare grijă de toate acestea. Mănăstirile, bisericile, muzeele din România au păstrat aceste obiecte preţioase iar astăzi, capitala Franţei,  inima patrimoniului francez şi universal – Muzeul Louvre din Paris adăposteşte aceste opere de artă ce sunt în acelaşi timp şi obiecte de cult. »

Expoziţia poate fi văzută până la finele lui iulie.

 

466