Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Donald Trump optează pentru o presiune "maximală" asupra Iranului

2019-04-22t093325z_717502722_rc1ebc7f17f0_rtrmadp_3_usa-iran-oil_0.jpg

Plaforma petrolieră iraniană de la Soroush, în Golful Persic.
Plaforma petrolieră iraniană de la Soroush, în Golful Persic.
Image source: 
REUTERS/Raheb Homavandi

Statele Unite suscită nemulţumiri printre aliaţii săi după decizia de a sancţiona toate ţările care cumpără petrol iranian. Preşedintele Donald Trump a decis să pună capăt, începînd cu data de 2 mai, unor derogări în materie de comerţ cu Iranul de care beneficiau opt ţări. Casa Albă speră că prin închiderea totală a robinetului în ce priveşte exporturile de petrol Teheranul va fi lovit puternic în principala sa sursă de venituri. Iranul este considerat de Donald Trump drept inamicul numărul unu al Americii şi al Israelului în Orientul Apropiat.

Sancţiunile americane împotriva Iranului intră într-o nouă fază, “maximală”, după cum arată Agenţia France Presse. Donald Trump speră de fapt că totala prăbuşire a economiei iraniene ar putea genera fie o revoltă internă, fie o scădere a influenţei iraniene în regiune, fie amîndouă.

Opt ţări aveau încă permisiunea de a cumpăra petrol iranian: China, Taiwan, India, Turcia, Japonia, Coreea de sud, Italia şi Grecia. Unele dintre aceste ţări sunt membre ale Alianţei Atlantice, deci fac parte din primul cerc de aliaţi ai Americii. Japonia şi Coreea de sud sunt ţări cărora America le garantează practic securitatea. China, cu care Statele Unite au intrat deja într-un război economic, rămîne încă un partener de prim ordin al americanilor, cele două economii sunt atît de osmotice încît un divorţ rapid nu poate fi imaginat.

Dar China, a doua economie a lumii, este şi ţara care are mijloacele de a se opune deciziei americane. De altfel Ministerul chinez al Afacerilor Externe a şi reacţionat acuzînd Washington-ul că nu îşi asumă un rol "responsabil" şi "constructor".

China şi-a dezvoltat o întreagă industrie de rafinare a petrolului adaptată petrolului iranian. Chinezilor le revine deci mai ieftin petrolul iranian decît cel al Arabiei Saudite. Între Pekin şi Teheran există acorduri semnate cu multă vreme în urmă privind numeroase domenii printre care sectorul energetic. China este şi principalul importator de petrol iranian, cam 30 de milioane de tone pe an.

Ultimatumul lansat de americani a produs o undă de şoc pe piaţa petrolieră, chiar dacă Arabia Saudită a anunţat că îşi va mări producţia şi că deci nu există nici un pericol de penurie. Preţul la baril a început să crească. Arabia Saudită, principalul aliat al americanilor în zona Golfului Persic, aplaudă iniţiativa lui Donald Trump şi denunţă "politica iraniană de destabilizare a regiunii".

Mai precis, este vizat sprijinul pe care Iranul şiit îl acordă mişcării şiite Heţbolah din Liban, rebelilor Houthis din Yemen şi regimului sirian încarnat de Bachar al-Assad.

Strategia lui Donald Trump este departe de a suscita unanimitate. În Europa ea este considerată contra-productivă atît la Paris cît şi la Berlin şi la Londra. Agenţia France Presse îl citează pe un expert american, Michael Fuchs, apropiat de Partidul Democrat, care califică strategia lui Trump drept “stupidă”. Este o strategie, spune respectivul expert, care ar putea determina Iranul să iasă din acordul nuclear, să reia programul de construire a bombei atomice şi să provoace grave disensiuni între America şi aliaţii săi.

Poate că nu întîmplător, în contextul reacţiilor la decizia americană, Ministerul de externe francez anunţă, pe un ton tehnic şi reţinut, că europenii continuă să pună la punct un mecanism de natură să permită tranzacţiile comerciale cu Iranul fără utilizarea dolarului. Parisul mai precizează că îşi va continua eforturile pentru aplicarea acordului nuclear semnat cu Iranul, acord respectat pînă acum de Teheran şi în virtutea căruia iranienii au dreptul de a obţine “beneficii economice”.

Cotidianul Le Monde consideră că presiunile americane nu vor duce la nici un rezultat în Asia, unde se află principalii clienţi ai petrolului iranian. In nici un caz China nu-i va face acest “cadou” Washington-ului, şi anume să renunţe la relaţiile sale comerciale cu Iranul, mai scrie ziarul citat. Concluzia ar fi că tensiunile se complică pe planetă, şi că există riscul ca vechi aliaţi să se îndepărteze acum unii de alţii.