Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (159) : Despre tulumbe et fontaines

2019-03-18t130851z_447691625_rc1ab71b7960_rtrmadp_3_france-protests-aftermath-tourism_1.jpg

Pe Champs Elysées, după trecerea vandalilor...
Pe Champs Elysées, după trecerea vandalilor...
Sursa imaginii: 
REUTERS/Philippe Wojazer

De peste trei luni de zile bulevardul Champs-Elysées de la Paris, pe care mulţi îl consideră ca fiind cel mai frumos din lume, a fost mutilat de contestaţia socială a "vestelor galbene". Turiştii care veneau să-i admire ambianţa se uită acum şi la "stigmatele" provocate de vandalii care se ascund printre "vestele galbene". Există însă critici legate şi de opţiunile edililor, care deseori s-au înşelat în viziunea lor legată de Champs-Elysées. Scriitorul Virgil Tănase ne propune o vizită prin Paris "ghidată" de… unele reproşuri.

Se știe de când lumea și pământul, sau cel puțin se spune, că Les Champs Elysées c’est la plus belle avenue du monde. A fost. Oricum face totul ca să nu mai fie. Du moins c’est ce que pensent bon nombre de Parisiens. Ils prétendent qu’elle a été souillée depuis qu’elle n’est plus ce tremplin qui permettait au regard d’aller vers le ciel des héros. Altădată, din curtea pe care o ocupă azi, și ea contestată, piramida de sticlă a arhitectului Pei, ochiul trecea încântat pe sub arcul de triumf de la Carrousel și, luând drept reper obeliscul de la Concorde, urca domol les Champs Elysées pour s’extasier en regardant l’Arc de l’Etoile projeté sur un ciel ouvert.

Paul Barbăneagră, realizatorul unei serii de documentare pentru televiziunea franceză despre „arhitectura sacră”, pretindea că acest drum către cer era axa predestinată a Parisului. Poate. Il me suffit de vous dire que, dans l’esprit, cette pente qui aboutit à l’Arc de l’Etoile dont la voûte abrite la flamme qui, sur la tombe du soldat inconnu, rend hommage à tous ceux  qui sont morts pour la patrie, devait nécessairement conduire au ciel. Mai puțin azi când, în ascensiunea ei, inima eroică se-mpotmolește în mini zgârie norii de la Défense încununați cu numele luminoase ale diferitor companii : le nouvel Arc qui devait être celui de la Fraternité ne réunit pour l’heure que Total, Enedis, Suez, Thales et d’autre grandes enseignes du même cru.

Și-acum fântânile din piața Champs Elysées-Clémenceau, un fel de tulumbe, de cristal Swarovski, dar totuși tulumbe, de felul celor folosite pentru umplut adăpătoarele, qui tournent bêtement autour d’un axe avec un bruit de flot qui s’échappe d’un conduit fracturé, sorte de machines utilitaires, tellement même pas laides mais stupides qu’on a envie d’évoquer, pour gommer cet outrage, les autres 244 fontaines de Paris, de toate felurile și pe toate gusturile, oricum mai inspirate.

Cele mai simple nu fac decât să zvârle apa către cer lăsând lumina zilei și capriciile curenților de aer să ne ofere un spectacol de-o splendoare firească în grădinile de la Tuilleries sau de la Luxembourg, où se trouve d’ailleurs peut-être la plus belle de toutes, la fontaine Médicis. Etrange par l’effet d’une ingénieuse illusion d’optique qui donne la sensation  que le plan d’eau du bassin est incliné, l’eau qui part d’une triple grotte, harmonieusement dessinée et couronnée d’un fronton renaissant…, apa coboară domol, murmurat, în havuzul străjuit de feronerii agățate între pilonii care susțin urnele cu flori. Totul sub acoperământul unor platani centenari care, toamna, aduc prinos melancoliei locului dând apei rugina unor frunze meșteșugit croite.

Coborând pe lângă oranjeria Senatului pe străzile Servandoni sau Garancière, vous arrivez à la fontaine Saint-Sulpice, aussi solennelle que l’église qui lui fait face și care dă măsura orgoliului clasic. În ciuda celor patru mari prelați ale căror statui domină bazinul, elle est moins spirituelle que cette sublime fontaine des Innocents, d’un siècle plus ancienne. Aérienne, brodée des basoreliefs délicats de Jean Goujon qui drappe ses naïades de voiles d’une élégance grecque, elle est peut-être la plus parisienne de toutes, plus emblématique, dans sa discrétion, de cette ville insigne que l’insolente tour Eiffel .

Oh, loin de moi l’idée de refuser toute modernité : doar câțiva pași desparte La Fontaine des Innocents de cea din coasta Beaubourgului,  intitulată fântâna Stravinski. Jean Tinguely și Niki de Saint Phalle s-au inspirat din muzica hălăduitoare a compozitorului rus pour entasser dans le bassin situé entre le bâtiment futuriste du Centre Pompidou et celui gothique de l’église Saint-Merry un buchet de automate amuzante, viu colorate, a căror veselie jucăușă, reflectându-se în apele mișcate de șuvoaiele pe care le răspândesc, dau despre timpul nostru o idee mai încurajatoare decât compasele cu trei brațe, luminoase noaptea, care, lipsite de cea mai vagă fantezie, varsă apă cu diligența unor cascade industriale vissées dans le cœur de la plus belle avenue du monde.

Care era. Care nu mai vrea să fie.

Peine perdue. Elle l’est tellement, dans notre imaginaire, qu’elle le restera toujours envers et contre tout.