Poliţiştii francezi sub presiune

De la începutul acestui an 28 de poliţişti s-au sinucis în Franţa. Anul trecut, 35 de poliţişti şi 33 de jandarmi şi-au pus capăt vieţii. Statisticile arată că rata sinuciderii în rîndurile acestor categorii profesionale este cu 36 la sută mai mare decît în rîndurile populaţiei franceze în general. Într-un dosar publicat de cotidianul Libération se arată că acest flagel al disperării nu este nou.

În ultimele două decenii practic în fiecare an s-au înregistrat între 30 şi 60 de sinucideri printre oamenii însărcinaţi cu menţinea ordinii publice. Anul acesta, însă, pe fondul numeroaselor contestaţii sociale, al stresului precum şi al uzurii fizice şi morale resimţiţe de poliţişti, autorităţile se tem să nu înegistreze un nou an negru în materie de sinucideri (cum a fost 1996 cînd s-au înregistrat 70 de sinucideri printre poliţişti).

Specialiştii arată că în materie de cauze lucrurile nu sunt simple, în general aceste gesturi disperate intervin cînd se acumulează şi se intersectează brusc mai multe disfuncţionalităţi din sfera profesională şi cea personală. In prezent în jur de 90 de psihologi sunt la dispoziţia celor 150 000 de poliţişti francezi, dar dispozitivul va fi ameliorat. Autorităţile franceze se vor inspira şi din modul în care în Canada au început să fie identificate cazurile de deprimare profundă printre poliţişti şi evitate gesturile ireversibile.

In acest context au răsunat ca o culme a mîrşăviei strigătele unor indivizi care, la manifestaţiile vestelor galbene, îi îndemnau pe poliţişti să se sinucidă. "Sinucideţi-vă!" "Un poliţist care se sinucide este pe jumătate iertat!" Astfel de slogane odioase vin în special din partea vandalilor şi huliganilor cunoscuţi sub numele de Black Blocs şi pun în lumină derive incalificabile, chiar dacă rămîn marginale, din sînul societăţii franceze.