Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Emmanuel Macron: portret politic după doi ani de la cîştigarea prezidenţialelor

france-emmanuelmacron-meetingbercy_0.jpg

Emmanuel Macron la ora campaniei pentru prezidenţiale
Emmanuel Macron la ora campaniei pentru prezidenţiale
Image source: 
AFP

Marţi 7 mai s-au împlinit doi ani de victoria la prezidenţiale a lui Emmanuel Macron. Un moment de bilanţ pentru mulţi observatori ai vieţii politice franceze şi europene, cu atît mai mult cu cît tînărul şef de stat francez şi-a început mandatul cu un mare elan reformator. Încercăm în cele ce urmează să vă schiţăm portretul acestui lider pro-european convins, care va avea ocazia pe 9 mai să-şi exprime viziunea legată de Europa şi la Sibiu.

Emmanuel Macron, faţă de ceilalţi preşedinţi care l-au precedat de la al doilea război mondial încoace, este special cel puţin dintr-un punct de vedere: cu cîteva luni înainte de a cîştiga alegerile prezidenţiale era practic necunoscut de marele public. S-ar mai putea spune despre el, fără să greşim, că pînă la instalarea sa la Palatul Elysée traseul său a fost ascendent şi lipsit de asperităţi. Dificultăţile au început, pentru el, abia după ce a devenit preşedinte.

Soclul electoral al preşedintelui Emmanuel Macron rămîne în continuare intact, declară directorul principalului institut de sondaj din Franţa. Imaginea sa de şef de stat care vrea să reformeze Franţa este în continuare credibilă. Iar pînă în prezent el a reuşit să impună cîteva reforme importante în ce priveşte piaţa muncii, statutul Societăţii naţionale de căi ferate, politica migratorie, formarea profesională. El a promis scăderea şomajului, pînă în 2022, de la 10 la sută cît este acum la 7 la sută. Vom vedea deci peste doi ani dacă acest obiectiv va putea fi atins. Indicatorii arată în orice caz că activitatea economică este stabilă şi că au fost create noi locuri de muncă în ultimii doi ani, poate nu chiar cinci sute de mii cît afirmă preşedintele, dar şomajul este în uşoară scădere.

Problemele au început pentru Emmanuel Macron în iulie anul trecut, cînd a izbucnit aşa-numita afacere Benalla, şi de atunci ele s-au ţinut lanţ. Personal cred că uneori anumite medii de informare au exagerat prin focalizarea asupra persoanei preşedintelui şi că i-au căutat cu tot dinadinsul nod în papură, ca să folosesc o veche şi plastică expresie românească. Despre fostul său agent de securitate Alexandre Benalla, care s-a făcut vinovat efectiv de exces de zel, de diverse neglijenţe, de puţină megalomanie precum şi de violenţă împotriva unor manifestanţi, o parte a presei a scris cu un fel de îndîrjire şi de dorinţă evidentă de destabilizare a preşedintelui.

Numai că nu afacerea Benalla l-a “frînat” pe preşedinte, ci mai degrabă imprevizibila mişcare a "vestelor galbene" şi contextul politic european. Vestele galbene l-au obligat să amîne unele reforme şi să cumpere “pacea socială” prin noi eforturi bugetare.

Iar ambiţiile sale europene sunt reduse, poate nu la zero dar serios contracarate, de o anumită opoziţie a Germaniei, de un interminabil Brexit şi de victoria populiştilor în mai multe ţări, printre care Italia.

Într-un editorial din Le Monde se arată că Emmanuel Macron, care a mizat totul, pînă acum, pe "motorul franco-german", se vede obligat se adopte o altă metodă. Mai precis, să încerce să-şi găsească noi aliaţi pentru proiectul european pe care îl doreşte, şi pe care îl consideră "progresist".

In prezent, alegerile europene se profilează la orizont ca un veritabil test pentru Emmanuel Macron. Dar există şi pericolul ca scrutinul de pe 26 mai să fie transformat, în Franţa, într-un referendum pro sau anti-Macron.

De fapt, adevăratul bilanţ al primilor doi ani de mandat va putea fi configurat după alegerile de pe 26 mai. În acest context formaţiunea prezidenţială este bine cotată, doar că se află cam la egalitate cu extrema dreaptă, ceea ce spune multe despre complicatul peisaj politic francez.