Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Portret al frămîntărilor europene de Ziua Europei

2018-12-09_1133_royaume-uni_une_campagne_pour_dire_merde_au_brexit.jpeg

Image source: 
France 24, Vidéo Catherine NORRIS-TRENT

9 Mai, Ziua Europei, este o bună ocazie să reflectăm la ceea ce a însemnat construcţia europeană pînă acum: un demers fără precedent destinat să preserve pacea şi democraţia, dar şi să aducă properitate. Ar mai trebui să înţelegem de ce Europa este în pericol, acum, afectată de forţe centrifuge, de o anumită fragmentare şi de acumularea unor frustrări şi disensiuni. Alegerile europene de pe 26 mai vor fi un test major pentru capacitatea Europei de a depăşi această criză internă, structurală.

Pe unul dintre site-urile franceze care ne ajută să înţelegem Europa, şi care se numeşte chiar aşa, “Comprendre l’Europe”, putem citit următoarele: “Europa este o organizaţie unică. Ea nu este nici o federaţie, nici o confederaţie de state şi nici o organizaţie internaţională. Ea s-a dotat însă de personalitate juridică, statut înscris în Tratatul de la Lisabona, ceea ce îi conferă dreptul de a semna acorduri şi de a adera la convenţii.”

Alte şi alte detalii despre Europa şi instituţiile ei ne sunt furnizare pe acest site, iar la lectura lor totul pare cît se poate de logic, de clar, de promiţător. Europa este o construcţie raţională, nimic de spus. Mai rămîne întrebarea: de ce s-au adunat atîtea animozităţi între europeni din moment ce casa lor comună a fost concepută tocmai pentru a-i proteja… Pentru că Europa este puternic fisurată în prezent. O primă fisură este vizibilă între prosperitatea ţărilor din nord şi performanţele mai puţin spectaculoase ale ţărilor din sud.

Între partea occidentală a Europei şi partea răsăriteană s-a instalat o nouă cortină, nu chiar din fier, dar făcută din reproşuri reciproce. Grupul ţărilor de la Visegrad, de exemplu, este văzut, în vest, ca o frondă în raport cu Bruxelles-ul. In prezent, există o fisură şi între Franţa şi Germania, două ţări care dintotdeauna au fost considerate "locomotivele construcţiei europene”.

In unele dintre ţările care se pregătesc să voteze pe 26 mai dezbaterea legată de Europa a fost deturnată de subiecte interne sau de alte pasiuni politice. Mulţi europeni nu vor vota de fapt gîndindu-se la Europa ci încercînd să penalizeze formaţiuni şi lideri cu care nu sunt de acord.

Multe voci discordante se aud în prezent în Europa, iar ele răsună sub privirile încîntate ale mai multor puteri care nu vor o Europă puternică şi unită. Să nu uităm însă, pe de altă parte, că aceasta este democraţia: un dialog, uneori tensionat, între voci discordante.

Interesant mi se pare şi faptul că alegerile europene îi mobilizează acum şi pe britanici, care au votat acum doi ani pentru ieşirea din Uniune. Semnalez în context o carte scrisă de un jurnalist britanic devenit ceţean francez, care a lucrat în urmă cu 15 ani şi la RFI, Alex Taylor. “Brexit, autopsia unei iluzii”, se intitulează acest eseu apărut la Editura Jean-Claude Latès. El consideră că între timp britanicii şi-au schimbat părerea şi că astăzi, dacă ar fi să voteze din nou, s-ar pronunţa în proporţie de 55 la sută pentru rămînerea în Uniune…

Cu umor, una din formaţiunile "pro-europene" ale peisajul politic britanic, Partidul liberal-democrat, tocmai şi-a făcut public sloganul de campanie în vederea alegerilor europene. El sună cam aşa, în engleză: "Bollocks to Brexit". Ceea ce agenţiile franceze au tradus prin "Merde to Brexit". Aştept să văd cum va fi tradus în româneşte, limbă romînă fiind mai pudică, după cum se ştie…

 

 

333