Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Jurnalist francez: naţiunile europene nu pot reuşi dacă se izolează

reynaert_-_voyage_en_europe_1_1.jpg

Image source: 
Editions Fayard

"Călătorie în Europa, de la Carol cel Mare pînă în zilele noastre", se intitulează o carte scrisă de jurnalistul şi istoricul francez François Reynaert. Apărută la Editura Fayard în ianuarie anul acesta, acest eseu este şi o pledoarie pentru construcţia europeană, cu argumente dintre cele mai convingătoare.

"Cînd scrii despre istoria Europei ajungi în mod natural la ideea că noi, francezi, germani, englezi, şi celelalte naţiuni, avem aceeaşi gramatică în minte", declară autorul cărţii într-un interviu acordat cotidianului Libération. A avea aceeaşi gramatică înseamnă de fapt a avea în comun o serie de imagini şi de idei, de la castelele medievale şi imaginile din biserici la mitologie şi la aspiraţiile de libertate.

François Reynaert propune publicului o călătorie în istoria Europei tocmai pentru a demonstra că europenii au ceva fundamental în comun, şi că Uniunea Europeană s-a născut ca o construcţie care se înscrie în cursul natural al istoriei.

"Mulţi europeni cred că Uniunea Europeană le-a fost impusă în anii 50, că au fost obligaţi să participe la ea şi să renunţe la ideea de naţiune eternă" mai spune François Raynaert. Ori, explică tot el, ideea de naţiune e recentă, nu a apărut decît în secolul al XIX-lea.

Pledoaria jurnalistului şi istoricului francez mi se pare importantă în prezent, cînd au apărut în Europa atîtea curente izolaţioniste, secesioniste şi eurofobe. Ceea ce spune el ar trebui de altfel să ajungă şi la urechile unor lideri europeni care s-au temut, pentru a nu stigmatiza chipurile diverse comunităţi, să înscrie în documentele Uniunii Europene evidenţe istorice, cum ar fi aceea că Europa a avut fundemente greco-romane şi iudeo-creştine.

François Raynaert o spune de altfel cu claritate: în Evul Mediu nimeni nu utiliza termenul de Europa pentru a desemna spaţiul în care s-a structurat Uniunea Europeană, ci termenul de creştinătate. "Creştinismul este un ciment al Europei, iată o evidenţă" declară François Raynaert. El mai observă însă ceva: centrul de gravitate european a fost întotdeauna în partea sa vestică, acolo unde s-a manifestat Renaşterea, acolo unde au înflorit ideile din epoca Luminilor, acolo unde s-a produs revoluţia industrială… Rusia, care a avut o istorie asiatică înainte de Petru cel Mare, s-a inserat în istoria europeană abia la sfîrşitul secolului al XVII-lea.

Cartea lui François Raynaert nu este una europocentristă pentru că el nu uită să vorbească şi despre megalomania europenilor, despre cum au distrus ei civilizaţii întregi, despre cum au umilit China în secolul al XIX-lea… De altfel nu întîmplător unele popoare vor să-şi ia acum, într-un fel, revanşa asupra Europei. Şi totuşi, concluzia sa este următoarea, citez: "În calitate de european îmi spun că trebuie să privim lucrurile în faţă: trebuie să încetăm să credem că astăzi, în lume, am putea reuşi ca naţiunile izolate.

Ce pot face 67 de milioane de francezi în faţa a un miliard patru sute de mii de chinezi şi în faţa tot atîtor indieni? Uniunea Europeană mi se pare singura soluţie evidentă, nu numai pentru a garanta pacea între noi, ci şi pentru a evita să devenim vasalii altora, pentru că Vladimir Putin, Xi Jinping, Narendra Modi ne aşetaptă la cotitură."

Iată deci analiza unui istoric şi jurnalist lucid, care consideră pur şi simplu că europenii, avînd o istorie comună, trebuie să se apere în comun. François Raynaert numeşte această atitudine "raţionalism geopolitic".

 

 

65