Adi Voicu, în competiţie la Cannes cu un scurtmetraj, în secţiunea La Semaine de la critique

“E un film despre frică şi despre felul în care reacţionăm când suntem puşi în faţa faptului împlinit” ne spune Adi Voicu. Totodată, este şi un film despre intoleranţă şi dificultatea de a comunica. “Toate astea merg la pachet. In momentul în care ai o idee fixă, nu mai ţii cont de celelalte şi important e ca idea ta să percuteze, apare efectul de non-ascultare. Rezultatele final pot fi împotriva ta. In film e vorba şi despre neatenţia vizavi de celălalt, lucru care în general se soldează cu moartea.”

In continuarea interviului pe care ni l-a acordat, regizorul notează că “dacă faci un sondaj în România, reiese că toţi oamenii au intenţii bune dar, în mod paradoxal, efectul e contrar.”

Adi Voicu este pentru a doua oară selecţionat la Cannes dar pentru prima dată la Semaine de la critique. “Sper să fie un impuls important pentru următorul meu film, lungmetrajul “Captura”. Mie îmi place cinemaul deci şi documentarele, şi ficţiunea îmi plac chiar dacă abordările sunt diferite. Documentarul mi se pare un exerciţiu mult mai complex.”

In finalul interviului abordăm cu Adi Voicu situaţia cinematografiei din România. “In ţară, lispeşte organizarea, o folosire eficientă a banilor. Nu poţi să te plângi că nu sunt bani chiar dacă un pic mai mult nu ar strica. Noi nu suntem absurzi ca să cerem bugete de milioane de euro. Poate că ăsta e şi farmecul cinemaului românesc că nu se bazează sau are pretenţii de bugete mari. De aici vine poate şi creativitatea noastră pentru că, constrângerea te obligă să fii creativ. Avem noroc şi cu Uniunea europeană pentru că noi mai întâi ne verificăm afară. Eu de exemplu, întâi aştept un feedback din afară apropo de ceea ce am gândit eu despre un proiect de film şi după aceea mă aştept ca feedback-ul să fie similar în România dar uneori se întâmplă să fie total diferit.”