Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Regizorul Cătălin Mitulescu: Festivalul de la Cannes te face să crezi că azi s-a inventat cinemaul şi că vezi primul film din viaţa ta

mitulescu.jpg

Regizorul Càtàlin Mitulescu (în dreapta), membru al juriului scurtmetraje si Cinéfondation anul acesta la Cannes, în studioul (exterior) RFI, alàturi de Vasile Damian
Regizorul Càtàlin Mitulescu (în dreapta), membru al juriului scurtmetraje si Cinéfondation anul acesta la Cannes, în studioul (exterior) RFI, alàturi de Vasile Damian

Cătălin Mitulescu, regizor, scenarist şi producător de filme, cunoaşte bine festivalul de la Cannes. In ultimii 18 ani a fost invitat de mai multe ori acolo, în diverse secţiuni. In 2004, filmul său «Traffic» a luat La Palme d’or pentru scurtmetraje. «Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii», primul său lungmetraj, a fost selecţionat în 2006 în principala secţiune paralelă, Un certain regard, şi avea să obţină premiul pentru interpretare feminină (Dorotheea Petre). In fine, în aceeaşi secţiune, «Loverboy» fusese selecţionat în 2011. Astăzi, Cătălin Mitulescu este din nou la Cannes, de această dată în calitate de membru al juriului pentru scurtmetraje şi cele din secţiunea Cinéfondation. Vasile Damian a stat de vorbă cu el despre rolul de jurat, despre cinema în general şi despre ultimul să film în particular. Pentru început însă, Cătălin Mitulescu ne spune cum se simte la Cannes după 8 ani de absenţă.

Cătălin Mitulescu: “Mă simt bine, mai ales că încă nu am împlinit încă 20 de ani de când am venit prima dată aici. Mai am deci 2 ani până să ating acest prag supertare. Nu am niciun stres, îmi place să văd filme, mai ales scurtmetraje şi filme de şcoală. In plus, aici, spre deosebire de alte festivaluri, nu este o presiune atât e mare. Nu vizionăm filmele decât trei zile la rând.”

Vasile Damian: Sunteţi şi în juriul secţiunii Cinéfondation, acolo unde aţi venit pentru prima oară acum 18 ani…

C.M.: “In 2001 când am venit prima oară aici, am fost într-adevăr la Cinéfondation, secţiunea rezervată filmelor de şcoală. Deci acum pot să compar situaţiile de atunci şi de acum. Am rămas cu amintiri foarte frumoase. Pe vremea aia locuiam la Mandelieu (10 km de Cannes) şi mergeam zilnic cu bicicleta dus-întors, îmbrăcat în smoking. Acum stau la hotelul Majestic, chiar vizavi de redacţia radioului Dvs.”

V.D.: In secţiunea La Semaine de la critique este anul acesta în competiţia scurtmetrajelor şi un film românesc, “Ultimul drum spre mare” al lui Adi Voicu. L-aţi văzut?

C.M.: “Nu am văzut încă scurtmetrajul lui Adi Voicu, “Ultimul drum spre mare”. Sunt însă prieten şi am lucrat cu producătorul acestui film, Marcian Lazăr. Ne-am şi văzut dealtfel aici la Cannes acum şi de abia aştept să văd şi filmul.”

V.D.: Alejandro Gonzalez Inarritu, preşedintele juriului competiţiei oficiale din acest an, spunea că nu vrea să “judece” filmele ci “să găsească perle cinematografice”. Dvs. cum vă vedeţi rolul de jurat, cum v-aţi defini misiunea?

C.M.: “Când eşti la Cannes, cred că intri în spiritul de aici. Festivalul descoperă, încearcă să aibă o privire proaspătă tot timpul, ca şi cum azi s-a inventat cinemaul şi e primul film pe care-l vezi în viaţa ta. Cred că la Cannes poţi să reuşeşti chestia asta, ca şi cum nu ai fi văzut nimic şi eşti complet deschis ca să descoperi cineastul din faţa ta. Cred că acesta este şi spiritul în care vom vedea şi noi filmele, vom încerca să descoperim, să vedem lucruri frumoase, lucruri noi. E o miză importantă pentru că vin cineaşti pentru care este prima apariţie în plublic iar această apariţie se face la Cannes. Eu ştiu cum e asta pentru că am trait experienţa. E o presiune extraordinară pe ei şi noi putem să-i ajutăm făcându-I să aibă încredere în ei, să se relaxeze şi să se bucure că sunt aici. Cert, când vine momentul premiilor, trebuie să alegi dar mai e până atunci. Sunt foarte curios, am o poftă extraordinară să văd scurtmetraje.”

V.D.: Care este “reţeta” pentru a face un film bun? Ce face ca un film să fie bun, apreciat?

C.M.: “Un film bun îţi provoacă ceva când eşti spectator. Eşti în sală, te uiţi şi nu prea ştii ce se întâmplă cu tine şi în final primeşti ceva, te ridică, înţelegi, ai o emoţie… Dacă începi să te uiţi cum a fost filmat, cum merg dialogurile sau cum joacă actorii, déjà magia se pierde. Trebuie să rămâi spectator. Nu cred că există o “reţetă” pentru a face un film bun.”

V.D.: După ce aţi fost selecţionat în diverse secţiuni ale festivalului, acum sunteţi jurat, adică de partea cealaltă a baricadei. Ce părere aveţi, în general, despre premii, jurii şi festivaluri?

C.M.: “Nu cred că sunt neapărat de celalaltă parte a baricadei în calitate de jurat. Chiar dacă regizez, scriu scenarii şi sunt producător, rămân spectator. Imi plac filmele, mă emoţionez, nu-mi creez aşteptări. Sigur, premiile sunt importante pentru că se vorbeşte atunci despre film iar acum, într-o lume în care se fac foarte multe filme, e greu să ieşi altfel în faţă, să atragi atenţia. Cannes-ul te ajută, premiul te ajută dar eu rămân în postura de spectator şi voi spune ce-mi place şi ce nu-mi place.”

V.D.: Anul acesta, la Cannes, prezenţa românească este importantă: film în competiţie pentru La Palme d’or, două scurtmetraje selecţionate în două secţiuni paralele. Putem deci spune că cinemaul românesc o duce bine sau e doar o iluzie?

C.M.: “Cred că cinemaul românesc chiar o duce bine. S-a tot vorbit despre noul val românesc şi toţi se aşteptau ca acest val să se termine dar, iată, în continuare suntem prezenţi, în continuare luăm premii şi nu doar la Cannes dar şi la Berlin. Mi se pare că cinematografia noastră este constantă, suntem deci bine.”

V.D.: V-aţi terminat ultimul film, “Heidi”. Când îl vom putea vedea şi despre ce e vorba?

C.M.: “Am terminat al 4-lea lungmetraj, “Heidi” şi am să-l lansez la toamnă. Am pentru el nişte propuneri la festivalurile din vară dar nu vă pot spune încă exact ce şi cum va fi. “Heidi” e povestea unui poliţist în prag de pensie, jucat de Gheorghe Visu, care încearcă să ajute o fată care se ascunde de poliţie.”

Regizorul Cătălin Mitulescu: Festivalul de la Cannes te face să crezi că azi s-a inventat cinema-ul şi că vezi primul film din viaţa ta