Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ibsen și personajul „lansator de alertă”

187460-unennemidupeuple_jeanlouisfernandez143.jpg

Image source: 
Teatrul Odéon Paris

În zilele noaste termenul de „lansator de alertă” este des folosit în spaţiul mediatic. Puţină lume ştie însă că dramaturgului norvegian Henrik Ibsen îi revine onoarea de a fi creat, printre primii,  un personaj avînd acest „rol” modern. Piesa sa „Duşmanul poporului” se joacă la teatrul Odéon de la Paris, iar despre spectacol ne vorbesc în continuare Matei Vişniec şi Mirella Patureau.

Matei Vișniec: În 1883 piesa lui Ibsen Dușmanul poporului, teribil diagnostic al ipocriziei burgheze, a scandalizat publicul norvegian. Astăzi, la peste 150 de ani de la premieră ea continuă  să fie de actualitate, vorbind despre ecologie, interese economice, democrație. Și mai ales introduce un personaj, sau un termen devenit extrem de important astăzi, acela de avertizor de alertă, lanseur d’alerte, căci despre aceasta este vorba de la bun început în piesa lui Ibsen. Fenomenul a devenit din ce în ce mai important și mai acut în societățile noastre contemporane. Mă gîndesc la spectacolul Gianinei Cărbunariu, Oameni obișnuiți, montat la Sibiu și prezentat recent la Paris în cadrul Sezonului Franța-România, și care dezbătea mai multe cazuri de avertizori de alertă în Europa. Mirella Patureau, să revenim la spectacolul recent de la Odeon: despre ce ne vorbește Ibsen?

Mirella Patureau: Apropiera de ce trăim de la o vreme în zilele noastre este flagrantă. Totul demarează în cea mai bună din lumile posibile, într-o mică stațiune balneară, prefectul Peter Stockmann administrează stațiunea care asigură bunăstarea orașului , alături de fratele său, Tomas Stockmann, medicul stațiunii. Totul pare idilic și familia reunită, medicul descoperă însă că o bacterie poluează apa și propune închiderea stațiunii și reconstruirea  sistemului de canalizare.Ceea ce ar pune în primejdie bunăstarea economică a orășelului și a tuturor celor implicați în sistemul financiar și politic al orașului. Din erou care  e gata să apere sănătatea publicului, medicul devine dușmanul societății, adică dușmanul bunăstării bazate pe minciună. Cine va avea dreptate, cum trebuie rezolvată problema, iată toată discuția.

Matei Vișniec: Într-adevăr, un material „exploziv”. În ce măsură devine această lume o oglindă a zielelor noastre și cum ne implică direct spectacolul?

Mirella Patureau: Aș începe prin a aminti un alt spectacol cu acest text, relativ recent, care a fost unul din evenimenele Festivalului de la Avignon în 2012, pus în scenă de Thomas Ostermeier, cu trupa sa de la Schaubühne din Berlin. El transformase în final sala de teatru, sau mai bine zis Curtea de onoare a Palatului Papal, în happening politic, invitînd publicul la o discuție despre capitalism și derivele sale. Ostermeier e un specialist aș spune al dramaturgului norvegian, din care a montat mai multe texte, Nora, Hedda Gabler sau Constructorul Solness, și mai ales John Gabriel Borkman, omul de excepție opus massei, dealtfel lui îi aparține ultima replică cu care se încheie și spectacolul lui Sivadier, "Omul cel mai puternic în lume este omul care este cel mai singur". Replică ce spune mult despre personajul ibsenian și ambiguitățile sale. Jean-François Sivadier este la primul său text de Ibsen, a semnat pînă acum spectacole importante și solide, după Brecht, Büchner, sau texte proprii, și e pasionat de operă, unde a semnat mai multe puneri în scenă. În general practică un teatru plin de strălucire, flirtînd cu convențiile teatrale, adesea pe muchia  noțiunilor de politically correct, un teatru ludic și inteligent.

Primele imagini, la scenă deschisă, sunt  superbe, scenografia e semnată de Sivadier în colaborare cu Christian Tirole: în spatele unor fîșii transparente de plastic șiruie apa, o fîntînă arteziană în fundal, totul savant luminat, apa e omniprezentă, adăugați aici o coloană sonoră plină de energie sau de umor, căci Sivadier rămîne un subtil cunoscător al partiturilor muzicale, wagneriene, de predilecție.

M.V. Cred că este o nouă traducere, semnată de Eloi Recoing, un bun cunoscător al teatrului scandinav. Și actualizarea problematicii este cred vizibilă la acest nivel, al vocabularului modern.

M.P. Da, introduce termeni de avertizor de alertă, urgență  ecologică, climato-scepticism, lobbing, ultraliberalism într- o veselă complicitate cu publicul, căruia actorii i se adresează adesea direct. Pentru că adevăratul inamic astăzi nu este numai prefectul Stockmann și aliații săi, proprietari, jurnaliști. Inamicul a devenit multiplu și strategiile sunt diverse. Publicul este astfel convocat, ca la Ostermeier și totuși diferit, în ultima scenă, medicul încearcă să prezinte orășenilor adevărul său, dar discursul său sfîrșește prin a devia complet şi insulte publicul, sau majoritatea compactă, mediocră și imbecilă, după spusele sale. Vorbim de fapt despre democrație și mizele sale astăzi, dincolo de text, sunt identificate cu umor diverse poziții politice actuale.

Și aici, interpretul principal, Nicolas Bouchaud, vechi complice al regizorului, un Galileo Galilei din Brecht de neuitat sau un Dom Juan de Molière, este formidabil de energie, de naivitate și încăpățînare orgolioasă, dureros simbol al ambiguității umane. Spectacolul lui Sivadier nu e îndulcit prin scena finală, care ar fi trebui să facă să triumfe adevărul, și ultima replică revine și aici, eroul e singur și, crede el, puternic. Nu căutați morala, discuția rămîne deschisă, ca de altfel formula aleasă de regizor. În final, cînd publicul din sală joacă rolul adunării din piesă există două soluții: se cere ca cine e de acord  cu medicul să se ridice sau nu în picioare, și în funcție de răspunsul publicului real, spectacolul  are altă concluzie.

In seara cînd am fost, sală de presă și de personalități, publicul a decis să nu se ridice în apărarea eroului... Dar nu era decît una din soluții, spectacolul continuă... impresia dominantă este că piesa a fost scrisă ieri seară, pentru noi cei din sală și dincolo de zidurile ei.

 

„Dușmanul poporului” de Henrik Ibsen, în regia lui Jean-François Sivadier pe scena Teatrului Odéon din Paris, de pe 10 mai pînă pe 15 iunie 2019. Un spectacol creat la Maison de la Culture de Grenoble, în turneu la Paris, așteptat pe mai multe scene franceze, și care a pasionat publicul și critica.