Debarcarea din Normandia şi industria turistică

Plajele pe care au debarcat aliaţii pe 6 iunie 1944 au devenit o atracţie turistică majoră. Unele agenţii turistice propun chiar un tur detaliat, eşalonat pe patru zile. Cele cinci puncte strategice ale debarcării sunt cunoscute acum după numele lor de cod de atunci: Sword, Juno, Gold, Omaha şi Utah Beach. In ultimii 20 de ani, arată autorităţile de resort, turismul de tip memorial s-a dublat ca volum iar respectivele obiective din Normandia sunt vizitate anual de 5 milioane de persoane.

O atracţie specială o reprezintă cimitirele, fie ele americane, britanice sau germane. Cimitirul american de la Omaha Beach, de exemplu, atrage două milioane de vizitatori pe an.

In localitatea La Cambe în jur de 450 000 de persoane vin să viziteze „cimitirul învinşilor”. 21 000 de morminte se află acolo, iar morţii sunt germani care, în 1944, au fost practic sacrificaţi de Hitler, 80 la sută dintre cei căzuţi au fost tineri avînd sub 20 de ani.

Numeroase muzee, mai mari sau mai mici, legate de Debarcare, pot fi vizitate în Normandia, cel mai important fiind Memorialul de la Caen.

Mulţi turişti sunt însă fascinaţi şi de localităţi precum Sainte-Mère-Eglise, zonă unde, în noaptea de 5 spre 6 iunie au fost paraşutaţi 13 000 de americani. Muzeul din această mică localitate este vizitat anual de 130 000 de turişti. Autorităţile locale au avut inspiraţia de a instala în muzeu şi un bombardier în care amatorii de senzaţii tari pot urca pentru a trăi o scenă simulată de război. Există şi voci critice legate de aceste iniţiative.

Oare este acceptabilă ideea unui „parc de distracţii” în care turiştii să retrăiscă senzaţiile tragice ale războiului şi ale Debarcării? Cu cît un moment istoric se îndepărtează în timp, cu atît creşte însă în jurul său industria turistică şi memorială, iată o constatare care poate fi făcută şi în privinţa altor episoade dramatice ale umanităţii.