Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ecologie şi practici funerare: este acceptabilă transformarea rămăşiţelor pămînteşti ale omului în compost?

000_1gr3o5_0.jpg

Image source: 
JUSTIN SULLIVAN / GETTY IMAGES NORTH AMERICA / AFP

Veştile bune legate de protecţia mediului înconjurător sunt mult mai puţine decît cele proaste, dar nu inexistente. Marţi 11 iunie, de exemplu, şeful diplomaţiei americane Mike Pompeo a promis că ţara sa va examina chestiunea poluării cu plastic, o calamitate mondială. Din acest punct de vedere Statele Unite sunt într-o mare întîrziere, pentru că restul lumii şi-a luat deja angajamente în acest sens. Americanii s-ar putea să dea curînd tonul însă într-un alt domeniu, şi anume să autorizeze noi practici funerare, mai puţin poluante…

Ca să pot intra în miezul problemei încep prin a reaminti definiţia cuvîntului compost, aşa cum apare ea în Dicţionarul explicativ al limbii române: "îngrăşămînt agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale şi animale, amestecate cu unele substanţe minerale."

Nimic mai benefic deci, pentru mediul înconjurător, decît composturile. Imaginaţi-vă însă că o agenţie vă propune ca după moarte să vă transforme corpul în… compost. Cu argumente dintre cele mai "solide".

Iată un discurs posibil, mă pun în locul respectivului agent.

Poate nu ştiaţi, dar incinerările de tip tradiţional sunt foarte nocive pentru mediul înconjurător. Cînd rămăşiţele pămînteşti ale unei persoane sunt incinerate, se consumă o cantitate considerabă de energie şi este eliberată în atmosferă o cantitate considerabilă de bioxid de carbon. Cînd un corp este pregătit pentru o înhumare într-un cimitir, substanţele chimice utilizate pentru respectiva operaţiune devin şi ele nocive pentru mediul înconjurător, ca să nu mai spunem că înhumările înseamnă extinderea continuă a cimitirelor, menţinerea unei industrii poluante de fabricare a sicrielor şi a mormintelor…

Noi vă propunem o "topire" în natură cît se poate de profitabilă pentru agricultură. Dispunem de tehnologia prin care orice fiinţă umană, o dată decedată, poate fi transformată în decurs de 30 de zile în compost. Apoi, în funcţie şi de dorinţa defunctului sau a familie sale, putem presăra compostul respectiv într-o pădure, pe un cîmp cultivat cu cereale, în momentul plantării unui arbore…

Revista L’Express a publicat recent un întreg dosar legat de acest procedeu care este autorizat deja în Statele Unite. Se cunosc şi preţurile în vederea transformării unui corp în compost: cam în jur de 5000 de dolari.

Mai rămîne întrebarea: în ce măsură este dispus, omul contemporan, să renunţe la ideea de sacralitate, la sentimentul că plecarea pe lumea cealaltă trebuie acompaniată de un anume ritual. Guvernul francez a analizat acest “dosar” şi a spus, în 2016, nu. Singurele procedee funerare autorizate în Franţa rămîn înhumarea şi incinerarea.

Există şi în Franţa unii militanţi ecologişti care pledează pentru metoda compostului, dar pentru moment ei nu au reuşit să sensibilizeze efectiv opinia publică la virtuţile procedurii. In Statele Unite însă nu este exclus să apară tot mai mulţi “fani” ai metodei “compost”.

Unii văd, s-ar părea, şi puţină poezie în tot acest procedeu. În definitiv, dacă un corp este transformat într-un metru cub de compost iar compostul respectiv este utilizat pentru plantarea unui arbore, rămăşiteţe pămînteşti ale celui decedat vor continua să fie “vii” în trunchiul şi ramurile arborelui…

Toate aceste detalii riscă să fie şocante, recunosc, şi să smulgă exclamaţii de genul “mare mai este grădina Domnului!” Ceea ce fac şi eu…