Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Golful Persic: tensiuni cu reverberaţii internaţionale

iran-tanker.jpg

Petrolierul "Front Altair", de 111 000 tonnes, incendiat.
Petrolierul "Front Altair", de 111 000 tonnes, incendiat.
Image source: 
ISNA, AFP

Pentru moment nu se ştie cine se află la originea atacurilor comise joi împotriva a două petroliere care navigau în Golful Persic. In mod cert însă este vorba de o provocare, ceea ce a şi declanşat de altfel un război verbal între Iran şi Statele Unite. Cu o lună în urmă a mai fost comis un act de sabotaj similar în această zonă strategică pe unde circulă o cincime din petrolul vîndut pe plan mondial.

Statele Unite au acuzat în mod direct Iranul că s-ar afla în spatele atacurilor comise joi împotriva celor două petroliere, unul japonez şi unul norvegian. Washington-ul afirmă că are şi dovezi, mai precis o înregistrare video unde poate fi identificată o şalupă care se apropie de unul dintre petroliere. Să fie oare Gardienii revoluţiei din Iran în spatele acestei operaţiuni? Acţionează oare această gardă radicală islamistă în mod autonom, fără autorizaţia ghidului suprem? Doresc, poate, aceşti extremişti să împingă Iranul spre un război deschis cu Statele Unite, război susceptibil să conţină în alchimia sa toate ingredientele unei noi conflagraţii mondiale?

Mulţi comentatori, în Franţa şi în restrul lumii, îşi pun astfel de întrebări. Cu atît mai mult cu cît Statele Unite au decretat sancţiuni drastice împotriva Iranului şi vor să nu le mai permită iranienilor să exporte nici o picătură de petrol. La Teheran, ayatolahii au ameninţat că dacă Iranul nu va mai putea să-şi exporte petrolul, atunci nici prin Golful Persic nu va mai trece nici o picătură de petrol…

In privinţa incidentelor de joi, însă, regimul islamist de la Teheran neagă orice eventuală implicare. Dimpotrivă, iranienii afirmă că ei au intervenit pentru a salva echipajele celor două vase după ce acestea au suferit avarii provocate de dispozitive sofisticate, probabil mine teleghidate sau plasate de echipe speciale.

Într-un stil ofensiv, Teheranul acuză Washington-ul că s-ar afla la sursa tensiunilor din regiune. Măsurile luate de Donald Trump împotriva Iranului sunt denunţate ca o formă de “terorism economic”. Reamintim că Statele Unite s-au retras din acordul semnat de comunitatea internaţională cu Iranul, acord în virtutea căruia iranienii se angajau să renunţe la fabricarea armei atomice în schimbul integrării lor depline în comerţul mondial. Statele Unite şi Israelul consideră însă că Iranul este extrem de periculos chiar şi fără bomba nucleară. Iranului i se reproşează că ar finanţa terorismul internaţional, că şi-a instalat baze solide în Siria şi în toată lumea şiită, şi că îşi dezvoltă un program sofisticat de rachete balistice.

Pentru europeni, dar şi pentru China şi Rusia, soluţia nu este însă în nici un caz războiul. In contextul noilor tensiuni apelurile la calm şi la dialog s-au multiplicat.

Chiar şi în Statele Unite mulţi responsabili politici îl îndeamnă pe Donald Trump să nu repete greşeala pe care a făcut-o Bush cînd a atacat Irakul, pe motivul că regimul de atunci, condus de Sadam Hussein, ar fi dispus de arme de distrugere în masă. Iranul, pentru moment, nu şi-a încălcat angajamentele şi nu şi-a reluat programul nuclear. Dar încercă oare, cineva, prin provocări, să-i împingă eventual pe iranieni pe această cale, pentru a avea pretextul unei intervenţii militare americane şi israeliene împotriva Iranului?

Incidentul de joi este cu atît mai bizar cu cît primul ministru japonez Shinzo Abe se afla în vizită la Teheran, printre altele cu intenţia de a stimula reluarea dialogului cu Statele Unite.

Din punctul de vedere iranian, diverşti extremişti din ţări precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Israel ar fi putut fi la originea atacurilor comise împotriva celor două vase. Iranul şi Arabia Saudită sunt cei doi mari rivali regionali, primul şiit şi al doilea sunit, şi de altfel ei se înfruntă deja pe teren în Etiopia, unde sprijină forţe rivale. Toate scenariile sunt posibile în viitorul imediat ca urmare a acestor incidente. Strategia lui Donald Trump în privinţa Iranului este aceea a “presiunii maxime”, în ideea că sancţiunile ar putea declanşa o schimbare de regim la Teheran. Greu de pariat însă pe o prăbuşire rapidă a acestui regim, chiar dacă în Iran o bună partea a populaţiei, mai ales tinerii, nu aşteaptă decît acest lucru, sfîrşitul dictaturii religioase.