Radicalizarea islamistă în serviciile publice franceze: o problemă „marginală” chiar dacă mai „persistă lacune”

Peste 50 de audieri, zeci de ore de înregistrări şi 7 luni de muncă parlamentară au fost necesare pentru a da naştere acestui prim raport intitulat „Serviciile publice faţă în faţă cu radicalizarea”. Intr-o ţară marcată în ultimii ani de o serie de atentate teroriste comise de islamişti şi din care au plecat pe frontul irakiano-sirian circa 1.500 de persoane, raportul cu pricina era multaşteptat.

Pentru început, cei doi co-autori, un ales al majorităţii parlamentare LREM şi un al doilea din principalul grup al opoziţiei conservatoare LR, clarifică noţiunea de „radicalizare”. „Radicalizarea presupune că o acţiune violentă contra statului este considerată drept legitimă. Ea nu trebuie confundată cu practica rigoristă a religiei, nici cu fundamentalismul religios şi nici cu atacurile sau provocările contra laicităţii”.

Odată puse la punct aceste noţiuni – care dealtfel contravin multor idei preconcepute vehiculate până acum – autorii raportului se vor senini. Concluziile lor sunt în linii mari liniştitoare. Ei salută „cultura vigilenţei” care s-a dezvoltat în ţară şi consideră că „radicalizarea este departe de a fi o problemă majoră în serviciile publice. Statul a luat în ultimii ani măsurile care trebuie. Există totuşi încă nişte găuri în rachetă care trebuie astupate” notează cei doi, Eric Pouilliat şi Eric Diard.

Câteva cifre ajută la explicarea fenomenului. In armată sunt bănuiţi de radicalizare – deci nu şi dovediţi ca atare – doar 0,05% dintre angajaţi. In marina franceză, proporţia e şi mai mică, 0,03 procente. In fine, în poliţie şi jandarmerie unde lucrează în total aproape 300.000 de oameni, s-au evocat doar circa 30 de cazuri în total.

In ciuda acestor concluzii şi cifre mai degrabă îmbucurătoare, raportul scoate în evidenţă şi câteva „zone de umbră”, cu probleme. In primul rând în puşcăriile franceze, acolo unde există peste 500 de condamnaţi pentru fapte de terorism şi alţi peste 1.100 deţinuţi semnalaţi drept radicalizaţi, inclusiv în rândul femeilor. In contextul unei suprapopulaţii carcerale, situaţie are de ce să dea de gândit.

Poliţiile municipale şi cluburile sportive pun câteva probleme

In sectorul transporturilor, la aeroportul Roissy-Charles-de-Gaulle, din cele 80.000 de persoane care beneficiază de o legitimaţie de acces în zonele zise „rezervate”, 80 au făcut obiectul unei urmăriri specifice pentru radicalizare iar 29 au fost verificate doar punctual, notează raportul.

La RATP, regia de transport în comun din Paris, autorii raportului spun că au primit din partea serviciilor competente specializate în detectarea profilurilor suspecte peste o sută de avize negative pentru nişte candidaturi. Să nu uităm, în acest context, că unul dintre kamikaze atentatelor din noiembrie 2015 fusese şofer de autobuz la Paris.

Poliţiile municipale unde controalele sunt mai puţin stricte, ar pune şi ele câteva probleme, la fel ca şi cluburile sportive. Se evocă astfel vestiare în care se fac rugăciuni, competiţii la care nu se serveşte decât mâncare halal şi chiar calendare competiţionale făcute în funcţie de sărbătorile religioase. Cele mai afectate discipline sunt sporturile de luptă, box şi artele marţiale.

Pentru a îndepărta cât mai mult riscurile radicalizării, raportul parlamentar pledează pentru o întărire a formării personalului menit să-i detecteze pe radicalizaţi şi pentru o mai bună comunicare între diversele administraţii, în particular când e vorba de profiluri suspecte. Ca să-şi justifice pledoaria, raportul aminteşte dificultatea serviciilor publice de a se debarasa de un agent identificat drept radicalizat. Dacă acesta îşi contestă disponibilizarea în faţa justiţiei, adică dacă îşi dă în judecată fostul patron, tribunalul nu are acces la informaţiile care-i dovedesc vinovăţia întrucât serviciile de informaţii nu vor să facă publice aceste informaţii, fie pentru a proteja o altă anchetă în curs, fie pentru a nu-şi divulga sursele. Parlamentarii propun ca alternativă idea de a autoriza serviciile de informaţii să-şi divulge informaţiile numai judecătorului, nu şi celorlalte părţi.