Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Desemnări în posturi cheie, Europa înaintea unui nou start

leyen0.jpg

Germana Ursula von der Leyen propusă pentru postul de Preşedinte al Comisiei europene
Germana Ursula von der Leyen propusă pentru postul de Preşedinte al Comisiei europene
Image source: 
REUTERS/Michael Kappeler

După lungi tergiversări, dispute aprige şi momente de iritare, şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene au ajuns la un compromis în ce priveşte viitoarele posturi cheie. Două femei, o germană şi o franceză, cu sensibilităţi politice de dreapta, alături de un belgian şi de un spaniol, sunt desemnate să scoată Europa din criză, în viitorii cinci ani. Toate aceste propuneri mai rămîne să fie validate de Parlamentul european, dar ele pun în lumină cel puţin o evidenţă: Europa nu poate avansa dacă între Berlin şi Paris nu funcţionează consensul.

Un careu de aşi a ieşit din mînecile celor doi principali jucători, Franţa şi Germania, la masa negocierilor. Două femei şi doi bărbaţi deci sunt propuşi pentru principalele posturi ale executivului european, într-un spirit "progresist". În orice caz, respectarea parităţii femei-bărbaţi este în spiritul timpului. Mişcările feministe din Europa ar avea motive să fie satisfăcute, deşi ele ar fi preferat, poate, ca două femei de stînga să fie promovate în posturi cheie în fruntea Europei.

Asistăm în orice caz la o premieră absolută: Comisia europeană nu a avut niciodată în fruntea ei o femeie, şi o singură dată, între 1958 şi 1967 a fost condusă de un german, Walter Hallstein. Ursula von der Leyen are o lungă experienţă politică, a făcut parte practic din toate guvernele doamnei Angela Merkel, iar faptul că în ultimii şase ani s-a aflat la apărare a ajutat-o să-şi creeze o importantă reţea de contacte pe plan internaţional. Mulţi observatori au crezut chiar că Ursula, în vîrstă astăzi de 60 de ani, ar fi fost persoana ideală pentru a deveni succesoarea doamnei Merkel în funtea Uniunii creştin-democrate.

Ea face parte, în orice caz, din primul cerc de colaboratori fideli ai cancelarei, deci, într-un fel, putem spune că Germania rămîne vioara întîia a Europei. Parisul a apreciat întotdeauna faptul că Ursula von der Leyen vorbeşte perfect franceza. Despre ea se mai spune şi că este francofilă. Dar victoria cea mai mare a Franţei în negocierile cu Germania este desemnarea doamnei Christine Lagarde în fruntea Băncii centrale europene. Competenţa lui Christine Lagarde, directoare a Fondului Monetar Internaţional, rămîne incontestabilă. De altfel moneda unică euro a crescut pe pieţele financiare după ce la Bruxelles s-a anunţat lista cu respectivele nume. Să mai reţinem că primul ministru belgian, liberalul Charles Michel, un flamand francofon, are şansa de a deveni preşedinte al Consiliului european, iar socialistului spaniol Josep Borrell i se propune să se ocupe de diplomaţia europeană.

Dacă examinăm configuraţia geopolitică din spatele acestor numiri ajungem din nou la concluzia că Europa comunitară s-a construit în primul rînd ca francezii şi germanii să nu se mai lupte între ei. Belgia, ţară tampon între cele două mari puteri ale Europei continentale, serveşte ca un mediator ideal. Nu întîmplător capitala Europei se află la Bruxelles, iar faptul că un belgian ar putea deveni Preşedintele Consiliului european promite o nouă dinamică în ce priveşte construcţia europeană. Charles Michel, care vorbeşte flamanda, franceza şi germana, prezintă profilul ideal pentru ceea ce îşi doreşte preşedintele Emmanuel Macron: crearea unui grup de ţări capabile de o intergrare mai aprofundată si mai accelerată. De notat că polonezul Donald Tusk se opunea acestei idei, unei Europe în cercuri concentrice. Nu va fi cazul însă cu Charles Michel dacă primeşte confirmarea din partea Parlamentului european.

La cîrma diplomaţiei europene numirea spaniolului Josep Borell, în vîrstă de 72 de ani, ţine de miracol. Putem spune aproape că Europa şi-a găsit un veritabil Jocker. Josep Borell este de fapt un catalan care se opune independenţei Cataloniei. Sensibilitatea sa socialistă, experienţa avută în fruntea Parlamentului European între 2004 şi 2007, atitudinea sa critică faţă de Donald Trump, sunt alte atuuri importante.

În Franţa reacţiile sunt împărţite în urma acestor propuneri. Tabăra dreptei şi partidul centrist al lui Emmanuel Macron consideră că Europa are toate şansele de a se redresa cu aceşti lideri în fruntea ei. Tabăra stîngii şi a radicalilor de stînga deplînge rolul tot mai mare ocupat de Germania în Europa şi lipsa de transparenţă democratică a desemnărilor. Dacă aceste numiri se confirmă, vom putea spune că o nouă pagină începe într-o Europă care are nevoie de oxigen consensual şi de inteligenţa energiilor feminine pentru a găsi ieşirea dintr-o lungă serie de crize.