Revista L’Express: “Trump, le dynamiteur”

America lui Trump suscită astăzi în lume mai degrabă teamă şi nelinişte decît admiraţie şi respect. Iată o concluzie care se degajă din numeroasele unghiuri de analiză ale dosarului. Si în trecut Statele Unite ale Americii au recurs la sancţiuni economice, dar niciodată pe o scară atît de mare şi cu un scop hegemonic atît de evident. Semnatarii articolelor din L’Express constată că Donald Trump dinamitează multilateralismul şi deci regulile de convieţuire internaţională stabilite după al doilea război mondial.

Instituţii pe care America le-a dorit, precum Organizaţia Mondială a Comerţului, sunt în prezent paralizate de Donald Trump. Tratate de liber schimb semnate la iniţiativa Americii sunt fie abandonate, fie reluate pentru renegocieri destinate să aducă mai multe avantaje Statelor Unite. Citez: “Industria europeană a automobilului, firmele hight-tech chineze, migranţii din ţările latino-americane sosiţi în Mexic, vinurile franceze, firma europeană Airbus… Dificil, la prima vedere, de a sesiza legătura dintre ţintele tot mai numeroase vizate de preşedintele american. În spatele furiei lui Trump se află totuşi, în mod sistematic, teama că Statele Unite ar putea fi păcălite în contextul marilor schimburi internaţionale, şi angoasa absolută de a vedea contestată supremaţia frumoasei sale Americi.”

La frontiera mexicană Donald Trump practică şantajul pentru ca Mexicul să nu-i lase pe imigranţii ilegali să treacă în Statele Unite. Industria high-tech chineză este scurt-circuitată, printre altele pentru că ar ameninţa securitatea naţională a Statelor Unite. Exporturile de maşini europene sunt frînate (dar este adevărat că Uniunea Europenă afişează în acest domeniu un excedent abisal de 28 de miliarde de euro faţă de americani). Conducta de gaz Nord Stream 2 care trece prin Marea Baltică şi leagă Rusia de Germania a devenit şi ea o ţintă a executivului american. Se teme efectiv Donald Trump că Germania, precum şi alte ţări din Europa de vest şi de est, ar putea deveni “vasali ai Moscovei” dacă sunt aprovizionate cu gaz rusesc? Sau obiectivul lui Trump, denunţînd o eventuală dependenţă energetică de Rusia, este acela de a propune gazul de şist american?

Revista L’Express mai descrie mondul în care Washington-ul l-a constrîns pe oligarhul rus Oleg Deripaska să cedeze controlul grupului Rusal, un gigant al producţiei de aluminiu. Recurgînd la arma sancţiunilor americanii au preluat în mod discret intreprinderea. “Hold-up în stil american”, aşa este formulat titlul articolului, cu menţiunea că şefii înlăturaţi nu erau nici ei nişte “îngeraşi”. Morala acestei poveşti este următoarea, conchide l’Express: “Americanii pot impune sancţiuni. Americanii pot ridica sancţiunile. Cu o condiţie – America first”.

L’Express mai analizează resorturile conflictului cu Iranul şi îi dă cuvîntul unui expert, Benjamin Heddad, unul dintre puţinii francezi care au lucrat pentru un “think tank” (grup de reflecţie) american. El este autorul unei cărţi apărută la Editura Grasset şi care spune aproape totul din titlu: “Paradisul pierdut. America lui Trump şi sfîrşitul iluziilor europene”. În privinţa dosarului iranian, vocea Europei este total ignorată de Donald Trump, ceea ce spune mult despre cît de puţin cîntăreşte în prezent Europa pe plan politic internaţional, deşi ponderea sa economică este mare.

Dominique de Villepin, fost ministru de externe, declara pe postul de radio France Inter că Europa mai are totuşi o carte de jucat, cea mediatică. Europenii, spune fostul diplomat, ar trebui să li se adreseze direct americanilor pentru a le explica de ce politica lui Trump este nu numai nocivă pentru toată lumea, dar merge chiar şi împotriva intereselor fundamentale ale Americii.